Simplitatea complicata

Goo Goo Dolls - Without You Here
Asculta mai multe audio diverse

Adevarul e ca sunt incapatanata peste masura si-mi sustin ideea pana la moarte,fie ea chiar si gresita.Cate seri n-am pierdut,purtand discutii in contradictoriu,discutii lungi si fara sfarsit.El nu voia sa-mi dea dreptate,nu pentru ca lupta pentru ceea ce sustinea,ci pentru ca ar fi facut orice doar sa mai stau putin ,sa ma auda vorbind,sa ma stie acolo langa el.Dar eu puneam tot sufletul meu in discutiile acelea.Ma agitam si gesticulam nervoasa de parca m-as fi luptat cu situatii de viata si de moarte.Acum imi dau seama cat de caraghioasa trebuie sa fi parut.Il vedeam cum schita cate un zambet inocent in coltul gurii,dar incercam sa-l ignor.Nu aveam timp pentru asa ceva,trebuia sa sustin ceea ce afirmam.Uneori insa, nu puteam trece cu vederea si-l intrebam " Ce faci?!Ti se pare comic?Spune-mi!Chiar ti se pare comic?Marturiseste-mi si incheiem aici,sa stii!Eu atat iti spun!"

La sfarsit,vazand ca gluma se ingroasa si incep sa ma supar,ma imbratisa calduros,imi amesteca firele de par si-mi spunea ca am dreptate. "Da,asa e!Asa cum spui tu.Mereu a fost asa".

Era tot ceea ce voiam sa aud.Dintr-o data ma luminam la fata si-mi simteam pulsul revenind la normal.In urma fiecarei astfel de dispute ma simteam ca si cum as fi fost in perioada de recuperare,dupa o operatie dificila.Eram extenuata,dar in acelasi timp linistita, cu o pace in sufletul meu ca am reusit sa castig din nou.

Niciodata nu mi-am dat seama ca cel care-mi strangea mana de fiecare data,era el.Ca umarul pe care ma odihneam a fost intotdeauna al lui.Ca bratele ce se asezau usor in jurul trunchiului meu,au fost numai ale lui.Niciodata n-am realizat ca a fost singurul caruia ii pasa de situatia in care ma aflam.Cel care imi lua mana,ma ridica si imi spunea ca n-a vazut in toti anii lui,pe cineva mai puterninc decat mine.Asta in conditia in care stia foarte clar ca in acele momente eram oricum,dar nu puternica.

Ii placea sa ma priveasca atunci cand ma incapatanam sa repar lucruri.Ii spuneam ca pot,ca stiu foarte clar ceea ce trebuie facut.Le mesteream bine,iar in final ieseau mai stricate decat au fost atunci cand am pus prima data mana pe ele.Cu toate acestea,ma aratam triumfatoare,ridicand obiectul respectiv in mana si aratandu-i. "Vezi?Floare la ureche!"

Ma simteam bine langa el,chiar daca nu m-am gandit nicio clipa ca e cel pe care il voiam.Credeam ca am sa supravietuiesc si fara el,ca nu o sa ma afecteze intr-atat de tare o plecare de-a lui,incat sa simt ca ma usuc de dor.Ba chiar eram de parere ca nici nu ii voi simti lipsa.Imi luam usor la revedere.De fapt nici nu ma osteneam prea tare sa-l ascult atunci cand imi spunea ca pleaca.Perioada care urma fara el,era infernala.Ca si cum m-ar fi luat de o maneca si m-ar fi aruncat fara mila in mijlocul infernului.Imi lipsea tot suportul moral de care abuzam atunci cand era langa mine.De fiecare data cand se intorcea,saream la gatul lui si-l rugam sa nu mai plece.

" Sa nu ma mai lasi niciodata!Auzi ce-ti spun?Niciodata,te rog din suflet!"