Nothing is real,trust me!

Apocalyptica - I Don t Care
Asculta mai multe audio divertisment

Cand am deschis scrisoarea, parca a cazut cerul pe mine. Am scapat cana cu cafea din mana si-ntro clipa m-am prabusit pe dusumea.Din ochii mei curgeau siroaie de lacrimi si ma simteam ca un copil autist,pierdut in lumea sa.Ma intrebam doar cum e posibil.Cum?

"- Stii ca vreau sa fiu tot eu,cel care strabate drumul acela fara sens,trece printre oameni fara sa-i vada,se izbeste de ei ,ii darama si nici macar nu-i pasa?Vreau sa fiu din nou cel care stie mereu unde esti,ce faci si de ce,fara ca tu sa-mi sufli o vorba.Cel care iti intelege tacerea,iti hraneste zambetul si-si incurca degetele in parul tau.Stii ca.. eu,eu chiar as vrea sa fiu din nou acela!" , imi scria.

La dracu cu tine.M-auzi?Dupa atata timp in care parca ai disparut de pe fata pamantului,te trezesti subit,intr-o zi de joi ,sa-mi vari sub usa o scrisoare,care pe deasupra mai e si anonima?Ce credeai istetule?Ha?Ce credeai?

"Ne vedem joi,ne vedem joi,am strigat.." melodia imi rasuna in minte,din ce in ce mai obsesiv.Poftim!Uite ce ai facut din mine!Devin paranoica,cad in delir si ma afund in ideile mele fixe. Deja vad tot felul de figurine care arata cu degetul spre mine si striga ceva, ce din pacate sau din fericire,este doar un ceva indescifrabil.Iti place?Spune-mi,iti place ce-ai facut din mine? Nu crezi ca era de ajuns ca devenisem ca un robot,un mecanism automat ce indeplinea unele functii conform unui program bine stabilit,care.. in fine,ai prins ideea!

"Ce se intampla?Domnisoara!Do..?"

Ei,asta-i buna acum!Ce se intampla?Ma intreaba ce se intampla?! Lasa-ma,nene!Nu te priveste,crede-ma!

M-au auzit toti locatarii trantind agresiv usa apartamentului , plecand doar cu ce aveam pe mine si cativa bani in buzunar. " Si-a pierdut mintile,iti zic!Biata fata,biata de ea!"

Aveam un ras atat de bolnavicios,de parca as fi fost detinatoarea unui buletin cu dunga rosie.Radeam in hohote,cu o pofta nebuna,cu gura pana la urechi.Nici macar nu mai aratam ca un om fericit.Depasisem demult limita aia.Si mai presus de toate, eram foarte departe de a arata ca un om sanatos.Mintal,desigur!

M-am urcat in primul taxi pe care l-am intalnit si " catre parcul de distractii,te rog".

Voiam sa-mi agit creierii,pana-mi simteam stomacul intorcandu-se pe dos. Sa-mi pierd banii in rotile acelea ,pana corpul mi-ajungea in colaps.Sa cad in coma si sa ma duc dracului odata.

Daca organismul meu reusea sa reziste la ceea ce-i pregatisem eu,puteam gasi si alte solutii,nu asta era problema.

Problema era ca ma agitam pentru nimic.Eram constienta ca nu rezolvam absolut nimic,prin ideile mele lipsite de logica.Dar ce era de facut?Deja obosisem sa-mi pierd mintile si sa-mi intorc sufletul pe dos.

Mi-am spus "E timpul pentru ceva nou.E timpul pentru salvare.Da,da!Asa este!E timpul pentru salvare!"

Si-ncep.Incep ceva nou!