vineri, 3 septembrie 2010

Simple question: Can you love my soul now?


Asculta mai multe audio Diverse
Ma intrebi cine sunt?Chiar vrei sa stii cine sunt?Ar fi perfecta replica " Iti spun.Dar apoi va trebui sa te ucid". Perfecta,dar in acelasi timp inutila.Pentru ca sunt deja o criminala! Ucid suflete straine,asta fac! Ma hranesc cu iubirea lor si le las sa moara,deshitratandu-se.Nu mai stiu cum am ajuns sa-mi otravesc gandirea intr-un fel atat de morbid si cum am mers atat de departe.Parca mi-am sugrumat destinul, l-am sufocat,i-am inabusit caile sale intortocheate. Am pus pistolul la tampla lui si l-am obligat sa ma urmeze el pe mine,nu invers, cum ar fi fost normal si poate chiar sanatos. Am mers mana in mana cu ceilalti ucigasi de suflete si am invatat tot ce tine de tactica.E complicat,sa stii! Nu gasesti pe orice drum un instructor destul de priceput in ale sufletului.
Intr-o seara, bucurandu-ma de gustul incantator al vinului rosu,am lasat paharul din sticla scumpa,sofisticat pictata,pe masa din fata mea.Il priveam si incepeam sa ma simt din ce in ce mai aiurea. Probabil ai auzit, In vino veritas! M-a facut sa realizez ca tot ce alcatuia fiinta mea de odinioara, trecuse printr-o transformare exagerat de agresiva. Nici celule nu mai erau aceleasi, nici tesutul pielii mele,oasele,greutatea lor.Sa nu mai vorbesc de sange, care-si pierduse intru totul culoarea sa pura. Ma simteam straina.Straina de mine,iar acest sentiment se transforma usor in fobie.O fobie ce ma ataca neincentat.Anticorpii organismului meu si mai ales cei ai sufletului , nu au reusit sa faca fata microbului ce-mi manca creierul si tot ce tinea de logica aceea corecta, pe care odata o aveam.
Striga-ma,te rog.Nu-mi mai recunosc numele.Nu-mi mai recunosc sufletul.Nu stiu ce culoare a prins sangele meu,dar il simt mai rece cu fiecare zi care trece.
Mi-am dat demisia din slujba mea.Chiar daca parea perfect,singura ucisa de mii si mii de ori,eram eu.Ceea ce incercam sa fac,era simplu.Voiam doar gramul acela de razbunare,care sa ma alimenteze cu incredere.Credeam ca cu cat mai multe suflete ucid,cu atat mai mult te ranesc pe tine. Totusi am renuntat,dar nu stiu cum am sa supravietuiesc.Nu stiu cum am sa pasesc in lumea asta,fara sa simt nevoia de a ma hrani cu caldura unui suflet.Sunt ca un vampir,vezi? Ca cea mai groaznica creatura ce ucide pentru a trai.
Foloseam totul ca pe un scut, si astfel am reusit sa supravietuiesc atata timp.Acum as vrea sa incep un nou joc.Sa dau scutul la o parte, sa-mi dezbrac sufletul de haine si sa-l las asa.

11 comentarii:

  1. Stii o chestie mi-a ramas tiparita in minte ,dupa ce am citit faza ,cu destinul.Ei bine, pixul este in mana ta ,tu iti faci viata asa cum vrei, ti-o scrii tu singura destinul doar te ajuta, insa noi suntem singurii care putem face ceva pentru noi.E cel mai al dracului cand nu te mia regasesti pe tine.Poi pierde multe persoane , dar poti face ceva atata vreme cat te ai pe tine, insa cand nu te mai ai pe tine totul devine o lupta intortocheata in cerc.

    RăspundețiȘtergere
  2. totul e o lupta, Halatel, o lupta dura, crancena...si istovitoare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă regăsesc în cuvintele tale:) Şi nu cred că-s singura.

    RăspundețiȘtergere
  4. Numai noi suntem singurii care putem avea grija de noi si de sufletul nostru, ai grija de tine si de sufletul tau!

    RăspundețiȘtergere
  5. Viata noastra e rezultatul gandurilor care ne guverneaza.Citeste "Secretul" daca nu ma crezi.Renunta sa "ucizi" tot ce iti iese in cale...s-ar putea sa ii doara prea putin pe respectivii, pe care crezi tu ca iti versi razbunarea.Raul se intoarce de unde a plecat.La fel si binele.Schimba optica si fii mai generoasa cu faptele bune,o vorba buna spusa cui are nevoie de ea, te ajuta mai mult.(eu deja simt asta)
    Sa-ti rasara soarele pe strada! Te mai vizitez ;)
    Dora.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dora,multumesc pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  7. Inseamna ca au fost primite... :)
    Citind articolul tau , mi-am amintit de mine,m-ai intors putin in timp.Eram la ora de psihologie, cand profesoara ne-a dat sa facem un test in care trebuia sa formulam 20 de propozitii care sa inceapa cu "eu sunt..." Dupa ce am cam epuizat esentialul, fiinca eram prinsa intr-o relatie pe care voiam sa o inchei,stiind totusi ca voi face mult rau celuilalt, am scris "Eu sunt o posibila criminala"...Cand a citit ce am scris, profesoara a facut ochii mari si m-a privit intrebator. Am stiut de ce si am spus :"metaforic vorbind"...
    nu stiu cate puncte am primit pentru raspunsul acela, dar,cert este ca nu am fost departe de adevar.Orice om este un posibil criminal...depinde de conjunctura in care te pune viata, de self control, de educatie,de multe...iar de ucis, o putem face in o mie de feluri...
    Dora.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stiu,putem ucide si fara sa vrem.Eu am ucis chiar si atunci cand nu am vrut sa-l ranesc pe celalalt.Fara sa-mi dau seama.
    Mai rau e atunci cand ucid pentru ca simt ca asta vreau.Pentru ca-mi vars nervii pe bietul om degeaba.
    Oricum,ce scriu eu este doar proza.Dar nu este o proza intamplatoare.Fiecare postare contine un mic ceva al meu,ceva din mine.
    Iti foarte multumesc ca-ti petreci putin timp pe blogul meu!

    RăspundețiȘtergere