marți, 22 februarie 2011

L’alcool est l’aspirine de l’âme

Yiruma - River Flows in You

Asculta mai multe audio diverse


Imi pare rau.Oh,atat de rau imi pare,crede-ma!As fi vrut,atat de mult as fi vrut sa nu pun mana pe sticla asta blestemata.Sa nu sa caut o cheie,un raspuns,o rezolvare in alcoolul cu care am tot continuat sa ma otravesc.Si am incercat.Chiar am incercat sa o las balta.Sa arunc cat colo sticla,sa o izbesc de toti peretii incaperii in care imi duc veacul.Rezultatul?Doar mainile mele sangerande,taiate in cioburile sticlei.Atat.Pentru ca a doua zi,ma trezeam buimac si ma indreptam mecanic catre magazinul non-stop de la coltul strazii.Nu stiam ce fac si mai ales de ce o fac.Vanzatoarele ma stiau deja.Unele dintre ele imi cunosteau viata,pentru ca uneori,ramaneam acolo povestindu-le istoria mea.Simteam nevoia puternica de a vorbi cu cineva,de a ma descarca.N-aveam nevoie de nimic in schimb."Doar taci si asculta ce urmeaza sa-ti spun".Asa-mi initiam victimele.Nu stiu daca au retinut un singur cuvintel din tot ce eu le spuneam.Dar simteam o eliberare.Simteam ca tot chinul care apasa sufletul meu,ma parasea .Se desprindeau bucati din mine si ma simteam mai usor.
..
N-as fi vrut ca vecinii sa ma priveasca intr-un mod atat de ciudat de fiecare data cand trec pe langa ei.
Sunt zile bune uneori,in care chiar as darui un zambet,ma intelegi?In care mi-as ridica fruntea si as zambi primul individ care trece pe langa mine.Dar cui sa-i zambesc?Tot elanul mi se taie cand le citesc scarbirea din privirile lor.Atunci ma enervez si ajung din nou de unde am plecat.Iau sticla asta blestemata,imi lipesc degetele de panza si pensula,iar dupa cateva pahare sunt in lumea mea.
Stii ca sunt un om mort fara pictura ,nu?Stii ca am fost in stare sa renunt la tot,pentru ea.M-am certat cu toata familia,mai putin sora mea,Elena.Ea inca ma viziteaza atunci cand isi gaseste o bucatica de timp liber,pentru a se asigura ca sunt bine.Elena duce o viata frumoasa,linistita,exact asa cum mi-am imaginat intotdeauna ca va fi.Ea a fost de fiecare data opusul meu.Suntem exact in extreme.Ea cauta perfectiunea in viata ,cauta implinirea profesionala,cauta fericirea pe care intr-un final o si gaseste.Iar eu, eu cad in cusca viciilor.Imi continui existenta facand doar doua lucruri.Beau si pictez,atat.Sunt doar eu in lumea mea,nimic altceva nu ma intereseaza.Nu am o familie,prieteni, nimic.Sunt o umbra a artei mele.
Imi pare rau pentru ea.Mi se rupe sufletul cand o vad ca sufera in adancul inimii,ca nu sunt asa cum isi imagina ca va fi fratele ei mai mic. "Tu vei ajunge un mare pictor,m-auzi?Imi vei picta portrete si te voi vedea pe primele pagini ale revistelor de arta."
De fapt,chiar am ajuns acolo.M-am bucurat de succes,de gloria pe care mi-a adus-o, dar la scurt timp dupa prima mea aparitie in revista,am disparut.Am fost considerat un caz pierdut,pentru ca am cazut prada alcoolului.Lucrul acesta chiar il regret din tot sufletul.Insa nu am renuntat sa merg la vernisaje.Inca mai am cateva lucrari expuse si de fiecare data cand le vad acolo,cand vad oamenii privindu-le plini de admiratie,aducand cuvinte de lauda ,de fiecare data,inima mea se umple de bucurie.Ma intreb de multe ori,care ar putea fi reactia lor afland ca autorul acelor picturi admirate,este un betiv.Un betiv ce-si bea sufletul zi de zi,in casa lui dezordonata si mizerabila.Pret de cateva minute,incerc sa-mi schitez in minte mina pe care ar putea sa o aiba fiecare admirator al artei mele.I-as dezamagi,probabil.Asta as face.I-as pierde,i-as alunga,le-as fura sansa de a vedea lumea,prin ochiul meu creativ.

Repet,o spun pentru a mia oara,cu o sincera si profunda tristete in sufletul meu:imi pare rau.Poate ca asta a fost destinul meu.Cu toate ca am renuntat demult in a crede in destin,in drumul scris de la bun inceput de catre cineva.Am renuntat sa cred in religii,in zeitati,intr-o existenta divina. M-am prezentat drept ateu.Cred doar in puterea nemarginita a universului.Atat.E singurul lucru inexplicabil,mult prea complicat pentru mintea omeneasca.Singurul lucru pe care nu-l cunosc in intregime dar in care cred din tot sufletul.
In putinele mele momente de luciditate,ma gandesc cum ar fi aratat viata mea fara pictura.
Ce as fi ajuns?Doctor?As fi fost doctor oare?As fi avut eu puterea de a separa viata de moarte?De a salva un suflet?
Poate as fi fost inginer?As fi avut zeci de proiecte,de constructii,de planuri?Asta as fi fost?
Sau poate doar un pilot ce si-ar fi dedicat intreaga sa viata zborului.
Nimic din toate acestea nu ma atrage nici pe sfert,asa cum o face pictura.De multe ori am gasit-o pe ea vinovata pentru caderea mea in ghearele alcoolului.Pentru ca obisnuiam sa nu am niciun viciu,inainte de descoperirea picturii.
Chiar daca sunt aproape un muritor de foame,pentru ca in societatea in care traiesc acum nu se pune prea mare pret pe arta,eu nu vreau sa renuntNu primesc multi bani,dar nici nu vreau mai mult.Eu nu pictez pentru bani,iar daca ii accept atunci cand imi sunt oferiti,o fac doar pentru ca am nevoie de ei pentru a cumpara materiale,culori,panza,ulei si pensule.Imi dedic tot castigul,perfectionarii mele.
Am ajuns in sfarsit la un stadiu in care nu ma mai intereseaza ce m-a facut sa ajung aici,ci sa fiu un om mandru pentru ceea ce am reusit sa creez.Stiu ca talentul meu este apreciat si va fi apreciat mult timp dupa moartea mea.In acelasi timp stiu ca pe cat de mult imi iubesc ei indemanarea,pe atat de mult urasc artistul,persoana in carne si oase,cu toate obiceiurile si defectele pe care le are,pe care le am.
Am auzit cateva variante,in care diferiti pictori,crezand ca secretul meu,ca imaginatia mea bogata este hranita cu alcool,isi fortau organismul pana la stari grave,punandu-si in pericol sanatatea si incercand sa prinda inspiratia suprema de care eu dadeam dovada.Fara succes,evident.Pentru ca talentul meu era innascut,il aveam in sange,imi curgea prin vene si prin suflet.N-avea nimic de- a face cu alcoolul.
I-am indepartat destul de mult,i-am scos din lumea picturii,castigand mai mult teren pentru mine.Ma enervau la culme parerile pe care le aveau in legatura cu ceea ce fac eu.Reprezentau o jignire la adresa talentului meu si nu am putut niciodata accepta asa ceva.
Asa ca am capatat mai multa putere si ambitie de a continua sa pictez.Si acum?Acum nu-mi mai pare rau pentru cine sunt,pentru ce am ajuns,chiar daca as putea fi dat foarte usor drept exemplu al unui om ce si-a ratat viata.Dar nu,eu nu am facut asta.Eu doar am castigat in domeniul care ma intereseaza cel mai tare.Singurul de care-mi pasa,de fapt.Restul?Restul nu mai conteaza pentru mine.

11 comentarii:

  1. super tare, ma gandeam daca poti sa-mi vizitezi blogul http://wwwionny.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. minunat nu este indeajuns pentru aceasta postare :d scrii foarte frumos...si melodia se imbina perfect cu continutul postarii.Keep doing this =;!

    RăspundețiȘtergere
  3. Este povestea ta, sau un simplu joc? Vad ca nu are importanta pentru vizitatorii tai.Pe mine m-a impresionat tare mult tragedia...
    Stiu ca este Cineva care poate elibera de sub orice patima. Acel Cineva este Domnul Isus Cristos cel care a purtat pacatele mele si pe ale tale , pe crucea rusinii acum peste 2000 de ani.
    Ma rog Lui si promit ca ma voi ruga in fiecare zi pentru tine draga mea.
    Te imbratisez cu iubire din marea Lui IUBIRE!
    Sunt pictor si iti spun cu mana pe inima ca talentul nu sta in alcool! El , talentul vine din sferele cele mai inalte, de la Creatorul nostru. Daca ai acest talent, urmeaza-ti visul si lucreaza cat mai mult. Te pup scumpa mea si te astept pe la mine cu un martisor!

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti urez o primavara frumoasa,plina de zambete si voie buna>:d<

    RăspundețiȘtergere
  5. Artist ! Priveste in jurul tau, pana si grotescul are sfere care merita surprinse in pictura si culoare, inspiratia e in jurul tau si in tine. Hei...felicitari pentru ce ai pictat aici !

    RăspundețiȘtergere
  6. super:X
    poate treci si pe la mn http://viru-blog.blogspot.com/
    Am scris si eo o poveste, ma rog inceputul:)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Hălățel, scrii povestioare foarte captivante. Imi place ce faci. Eu, in schimb, n-am mai scris de mult timp ceva si parca nu mai am nici rabdare, nici inspiratie. Ma bucur pentru ca tu te tii de pasiunea ta. Mult succes si curaj!
    Silviu.

    RăspundețiȘtergere
  8. PS: Tare mi-as dori sa cant si eu la un pian colorat:X

    RăspundețiȘtergere
  9. Halatel, iti multumim pentru ca stii sa formulezi povesti atat de frumoase :D

    RăspundețiȘtergere
  10. frumos portret ai creat aici. superb chiar:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Frumos!Cred ca ar trebui sa fii mandru de tine...gandeste-te ca ai talent la pictura si asta e un dar...nu il irosi din cauza celor din jur si din cauza bauturii.Opreste-te pana nu e prea tarziu caci bautura e un viciu:)

    RăspundețiȘtergere