marți, 29 martie 2011

Breathe me and say goodbye

Placebo - Happy you re gone

Asculta mai multe audio diverse

Eu am creat timpul,stii?Eu i-am masurat durata si viteza nimicitoare cu care trece.
Dar timpul meu este altfel,diferit de cel universal.Diferit de cel al vostru.Timpul meu sta,el ma asteapta,ma conduce.Timpul meu ma vrea,dar eu nu-l vreau pe el.

Aici intervine problema cu care ma confrunt de cateva secole.Sufletul meu incepe sa capete din nou aceleasi dimensiuni pe care le avea odinioara.Pentru ca bucatile demult rupte din el,imbinate cu timpul,au format particule ce graviteaza in jurul meu.Si sunt aproape,Dumnezeule,atat de aproape de trupul meu,incat tind sa cred ca ma vor zdrobi.
Iar gandurile acestea aluneca prin mintea mea inainte si inapoi,intr-un continuu dans al nebuniei.Se izbesc,uneori,de peretii craniului meu.Si ma zdruncina,va spun.Ma zdruncina puternic,agresiv,enervant chiar.Vor face asta pana cand la un moment dat,intr-o clipa in care inteligenta destinului meu va pieri, craniul se va fisura putin cate putin intr-un colt,iar crapatura va avansa rapid precum o tumoare.
Mi-e teama, caci, atunci cand vor evada,gandurile mele vor zbura precum fluturii primaverii,deasupra lumii.Se vor aseza pe umarul tau,pe pielea ta tanara si-ti vor sopti ideile mele lipsite de sens.Se vor duce pana in adancul universului,in cautarea unui capat de lume,pe care cu siguranta nu-l vor gasi decat in eternitate.
Iar eu nu am nicio putere pentru a opri nesabuita lupta dusa de gandurile mele infecte,pentru ca ele nu fac parte din cercul meu palpabil.Nu le pot atinge,modela dupa gustul degetelor mele creative.Sunt abstracte,deloc concrete.
Si atunci,va spun.Privind cerul cu ochii mei pagani,ii imprumut culoarea perfect albastra.Si acum,acum am devenit una cu el.Sunt una cu cerul si-mi pot crea propiul timp.Dar mai am o secunda.O secunda de viata,de sange,de inima.O secunda pana ce gandurile mele imi vor fisura craniul si vor zbura cu o viteza imposibila,pana ce varful aripilor lor,va taia faţa dubla a lumii.

21 de comentarii:

  1. Ma bucur ca ai revenit pe blogul meu...asa am putut veni si eu la tine. Rusine sa-mi fie. Vad ca nu ti-ai schimbat stilul. Am gasit aceleasi articole boeme si pline de substrat. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu...chiar nu stiu ce sa-ti zic. Mi se pare atat de frumos felul in care ai scris, incat orice as zic mi se pare evident. Bravo...E superb!

    RăspundețiȘtergere
  3. placebo mi se pare cea mai tare combinatie si totusi, hey, placebo te macina rau de tot !

    RăspundețiȘtergere
  4. Totul este atat de evident, cuvintele au cea mai frumoasa combinatie simtindu-se prezenta tristetei...imi place!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ei... Halatel... imi era dor de tine! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. si eu simt ca vor gandurile sa-mi iasa din cap sa zboare unde vad cu ochii

    >:D< geniaal

    RăspundețiȘtergere
  7. poate ca esti o norocoasa...timpul meu trece repede, mult prea repede. nu asteapta si nu iarta nimic.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ei... Timpul.
    Frumos.
    Imi era dor de tine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Unde găseşti inspiraţie să scrii atât de frumos?

    RăspundețiȘtergere
  10. Chiar timpul este diferit...al meu este cu totul altfel.Curge ca si un rau si cred ca nu il mai pot opri curand:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Superb, ma bucur ca am gasit blogul tau si imi doresc sa mai postezi in curand ceva nou

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc,Ana.N-am mai dat pe aici de ceva timp,dar voi incerca sa continui.Ma bucur foarte tare ca iti place.

    RăspundețiȘtergere