vineri, 14 ianuarie 2011

Music is what feelings sound like


Pentru ca am prins in sfarsit o clipa libera,mi-am adunat gandurile si am pornit linistita catre magazinul de discuri.Imi placea sa pierd vremea acolo si sa ascult vrute si nevrute,sa descopar noi artisti si sa stau de vorba cu cel care se ocupa de intretinerea magazinului.In fiecare zi imi recomanda cate un disc si imi spunea ca raspunsul intrebarilor care ma framanta,se afla in acele melodii.N-am inteles niciodata cum stia de fiecare data ce am nevoie sa ascult.Mereu l-am imbracat intr-o alura magica si nu-mi puteam scoate din minte ideea ca el este altfel. Cum cred cu tarie ca nimic nu este intamplator,ascultam cu atentie versurile melodiei si sfarseam de fiecare data prin a medita zile intregi pana la urmatoarea vizita .
Acolo timpul zbura cu o repeziciune fara pereche.Parea ca o ora in lumea de zi cu zi,acolo este echivalenta cu altele cinci.
Imi creasem un univers al meu si nu ma interesa de nimic altceva decat ceea ce gaseam acolo.Imi scormoneam fiecare coltisor al sufletului si abuzam de fiecare sentiment care isi facea aparitia.
Lumina era foarte slaba si usor intr-o noanta de albastru foarte relaxant.Avea doar doua camere cu cate doua canapele fiecare.La intrarea in magazin erai servit cu o portie de prajiturele facute de casa si un pahar de suc.Acolo,eram copilul muzicii.Asistam la diferitele concerte organizate de catre responsabilul magazinului si eram pur si simplu fascinata de talentul artistilor.
Imi placea sa incerc,sa imbratisez chitara,vioara si cateodata pianul si sa dau tot ce pot.Mi-au spus ca spre deosebire de multi altii,sufletul meu e capabil sa transmita ceea ce simte,prin intermediul muzicii.Ca un limbaj,da!Un limbaj al nostru.
Dupa ceva timp,devenise un obicei.Mergeam pur si simplu mecanic,ca teleghidata pe drumul catre magazin si imi pierdeam tot timpul acolo.Eram rupta de tot ceea ce ma lega odata.Nu mai faceam parte din lumea de odinioara.Acum lumea mea era acolo.Printre discuri,muzica si instrumente.
La un moment dat incepusem sa cred ca am fost drogata.Credeam ca fiecare pas pe care-l faceam acolo,era imbibat in otrava.Imi imaginam privind prin miscroscop si vazand tot felul de bacterii,sub forma unor note muzicale.Ma imbolnavisem cu muzica si ma simteam atat de bine.Eram intr-o stare de reverie continua si nu mi-as fi dorit niciodata sa ies din ea.
De acolo am invatat tot ce inseamna muzica,talentul de a trasmite ceea ce simti astfel incat lumea sa te perceapa altfel.Nu eram artista.Niciodata nu am fost.Singurii artisti pentru mine,erau ei.Dar le multumeam in fiecare zi,asa cum stiam eu mai bine.In fiecare seara cand ma intorceam acasa, insiram pe o foaie de hartie,cateva versuri la care le gaseam cate o melodie.Iar a doua zi,dedicam versurile compuse de mine,lor.Dumnezeule,cat de fericita eram in momentele acelea.Tremuram din toate incheieturile si ma simteam ca intr-o stare de plutire.Ii vedeam fericiti si pe ei,iar acest lucru ma incanta si mai tare.
Imi traiam viata incercand sa-i fac pe ei sa zambeasca,sa simta fericirea,asa cum si ei au facut acelasi lucru cu mine.Iar restul,tot ce insemna rest,ceea ce ramasese acolo in lumea de afara,era egal cu zero pentru mine.Nu mai exista nimic.Doar muzica.