sâmbătă, 28 august 2010

It's killing me!


Asculta mai multe audio Muzica
Stiu ca privirea mea pare paralizata,atat de fixa de parca as arunca cu sageti otravite in ceasul de pe masa.Ma gandesc,oare de ce am impresia ca detin puterea asupra timpului?Ca doar prin miscarea acelor de ceasornic il pot face sa mai stea putin,il pot impinge inapoi?
Azi timpul trece mai repede.Alearga,chiar.Timpul ma fugareste si-mi fura abilitatea de a observa ce se intampla in jurul meu.Sunt atat de suparata,incat as putea incepe o adevarata revolta impotriva lui.
Va rog! Nu lasati toamna sa-si verse puterea peste sufletul meu.Ma face sa ma simt atat de stearsa uneori,atat de moarta si putrezita de secole.Imi da sentimentul ca traiesc in propriul meu iad.
Repet!Nu lasati toamna sa-mi decoloreze sufletul .Opriti timpul pentru o clipa de iubire!
Stii ca de multe ori mi-am dorit sa-mi pot lungi falangele pana ajung la tine?Sa-mi plimb degetele pe fata ta,ca un paianjen al carui venin reprezinta un adevarat pericol pentru tine.As fi vrut sa te surprind de fiecare data cand clipesti si astfel sa fiu primul lucru pe care-l vezi atunci cand deschizi ochii.Sa-ti zgarai chipul cu unghiile mele pacatoase,si sa-ti fur frumusetea. Vreau sa-ti colectez sangele si sa-l transform in parfum.Al meu!Parfumul meu!
Ah,uite ce gand mi-a fulgerat prin minte acum.Stii ziua cand ai rupt cateva petale rosii si le-ai asezat pe pielea mea?Imi spuneai ca rosul petalelor se vede extraordinar in contrast cu pielea mea alba."Vezi?El moare pentru tine",imi spuneai. Si asa era,ucideai trandafirul pentru mine.Inca mai am petalele acelea,ascunse printre filele unei carti imbatranite.S-au uscat,sunt ofilite,dar parca inca si-au pastrat mirosul si inca ceva.Acel ceva esti tu.
Mi-am dat seama ca ai rupt frimituri din sufletul tau si le-ai presarat peste acele petale.Altfel nu-mi pot explica ce inca mai cauti tu acolo.

sâmbătă, 14 august 2010

Forever means what?


Asculta mai multe audio Muzica
De la un timp,ma obsedeaza un lucru.Ma intind usor pe banca din parc si ma intreb oare cat dureaza acest intotdeauna? Stii tu, intotdeauna impreuna.Daca tot ce incepe,are un sfarsit,atunci unde dracu se termina misteriosul intotdeauna?
Sunt intrerupta de vanzatorul de inghetata.
Ma scuzi,dar nu!Poate as avea nevoie de ceva sa-mi indulceasca viata,dar nu e chiar ceea ce-mi doresc.
El pleaca,usor trist si cu privirea in pamant.Ce faci ,omule?Parca zambeai ultima data cand m-am uitat in ochii tai.Imi fura un gand si privindu-l din departare,ma intreb de ce-si nenoroceste viata vanzand inghetata.Aroma de ciocolata,vanilie,capsuni, viata se gusta in arome,oare?!
Revenind.
Mi-ai ramas lipit de retina si ma superi la fiecare inchidere de pleoape.Uneori, imi pare bine.Astfel ai sansa de a vedea lumea prin ochii mei.Dar tu nu esti numai acolo.Ar fi bizar.Esti peste tot.Nici nu-ti imaginezi cat de comic devii,atunci cand imi sufli fericire in vene.Ma gadila groaznic,iar respiratiile mi se transforma in hohote de ras si inunda bulevardul cu fericirea mea.
Stii ca te-am tinut si in palma?Nu,sigur ca nu stii!Atunci dormeai,dar mi-am luat putin timp pentru a te privi.Ti-am scris versuri pe obraz si pe ochi.Ti-am desenat aripi si asteptam sa te pot culege din zbor.Ma prosteam,evident.Dar traiam o poveste.
Uneori,crede-ma ca iti blestem zilele pe care le mai ai de trait.Devin lacoma,rea si vreau sa-ti fur sufletul,la propriu.
Alteori insa,din tot egoismul si rautatea mea,mi-as injunghia viata in spate,doar ca sa imi culeg apoi zilele de pe asfaltul incins de soarele ucigator si sa ti le daruiesc tie.
Stii ce?M-am hotarat sa-mi mut domiciliul,in sufletul tau.Nu-mi trebuie mult timp,bagajele le pot face in orice clipa si cel mai important,n-am nevoie de acte si semnaturi.

Acolo,timpul nu se masoara in secunde.

luni, 2 august 2010

Hello.My name is Happiness.


Asculta mai multe audio Muzica
"Miroase a fericire.Simti si tu?"


E un stil de viata ratacit in goana timpului.Par negru,nepieptanat,pielea alba,palida,bine protejata de razele soarelui si ochii mari,negri,mai negri decat cel mai indepartat intuneric.Simte mirosul fericirii,culoarea ei.E ciudat,stiu.Dar acum o buna bucata de vreme,a gandit un praf de poezie.A insirat cuvintele pe o hartie alba si cu ajutorul unei pene de porumbel pur si-a scris povestea.Intamplator,povestea scrisa de el este chiar adevarata sa viata.
A trecut mai departe,la un alt mod de a gasi fericirea.Picta zilele,iubirea,cerul.Te pierdeai in detaliile imaginilor,in culorile atat de adevarate,in povestile rupte din sufletul lui.
Mai tarziu isi alerga fericirea,pana la epuizare.Inima ii batea accelerat,iar din secunda in secunda risca sa explodeze.Sa-l tranteasca la pamant,ca pe un soldat ce tocmai si-a dat viata pentru o lupta ce n-a fost niciodata a lui.Dar el continua sa lupte,chiar daca puterea fizica incepea sa-l paraseasca din ce in ce mai mult.Era o lupta in van,stii?Totul in van!
Intr-un final,gasirea fericirii devenise singurul motiv pentru care inima sa continua sa bata.Simtea ca este acolo undeva,ca trebuie sa o simta,sa o vada,ca trebuie sa fie a lui.Poate fi de neinteles,dar facuse o obsesie din asta.Ochii ii devenisera destul de obositi,iar in ei puteai citi fel de fel de povesti,de incercari,dezamagiri si multe regrete.Locuinta sa era construinta din bucati mari de fericire trecuta,iar hrana care-l ajuta sa traiasca,nu era altceva decat provizie de fericire.
Totul,tot ce-l incuraja era o fericire putrezita.O iluzie!
Pe un portativ rescris de zeci de ori si-a creat propria melodie,cu acorduri usoare dar incredibil de puternice asupra celorlaltor suflete.L-a ingropat in fata casei si spera ca melodia lui,sa devina sunetul pamantului.Odata ce acest lucru era posibil, sunetul pamantului nu era altceva decat..fericirea.
Impactul produs de creatiile sale, a fost unul hipnotizant,mai puternic decat orice magie existenta.Un fel de tatuaj pe care-l duci cu tine intreaga viata.O boala fara leac,poate chiar o cheie catre imposibil.
"Miroase a fericire.Simti si tu?" Da!Se simte,se aude,miroase a fericire!Pentru ca fericirea e in ceea ce facem,e in mainile noastre!