marți, 27 aprilie 2010

Dreams


Asculta mai multe audio Muzica
Ma gandesc la cat de multe povesti stiu peretii astia.Ziduri vechi,puternice,aparent neatractive,incarcate cu vopsea intr-o culoare obositoare.Cate voci au ajuns la urechile lor,cate certuri si iubiri,cu cate lacrimi au fost ei spalati si mai ales, la cate scene au fost spectatori.Ei vor ramane mereu martorii care nu pot face nimic altceva decat sa priveasca si sa asculte.Sunt prinsi acolo,legati de maini si de picioare,obligati sa fie atenti,sa retina ,sa pastreze amintirea,ce le devine cea mai mare tortura.
Ma simt paralizata,stii?Imi simt degetele grele,tari,pietrificate,iar ochii obositi,gata sa se inchida.Picioarele nu pot urma un drum anume,o cale de iesire,iar creierul parca nu mai e in stare sa dea un semnal,o comanda.
Seamana a vis,a stare de plutire,in care tu esti undeva deasupra corupului tau si te privesti.Ai vrea sa schimbi ceva,sa te iei de maneca si sa te tarasti afara.Sa dai orice indiciu pentru te aduce pe calea cea buna.
E bizar,pentru ca niciodata nu mi-au placut visele.Parca devin prizoniera mintii mele,intr-o alta dimensiune si parca sunt propriul meu dusman.Nu am cui sa-i cer ajutor,pentru ca tot ce ma inconjoara face parte dintr-o lume imposibila,inexistenta si totusi potrivita mie.
Dar uneori,pe drumul realitate-vis,sunt pusa in fata unor usi.Trebuie sa aleg usa pe care o doresc,fara a sti ce se afla dincolo de ea.Imi place sa ajung acolo unde la intrarea in celalalt taram,am o pensula mare,stufoasa, si o paleta de culori de unde imi pot alege orice noanta pentru a-mi colora lumea. Pot modela copacii,cerul,norii,iarba,frunzele si chiar pe cei pe care-i vreau in visul meu.
Alta data insa, ajung pe un taram cenusiu,depresiv,unde iti iese in intampinare groaza.O groaza nebuna,agresiva,vie.Atat de vie incat o simti in sufletul si trupul tau,ca pe un fior de gheata .Iti opreste sangele si respiratia si iti da impresia de sufocare,ce te arunca si mai tare in groapa terorii.E acel vis dupa care inca mai simti amprenta groazei pe pielea ta.O amprenta ce apasa greu,vizibil dureroasa.
Si mai sunt acele vise in care nu-ti gasesti pamant pentru picioarele tale.In care cazi in gol,fara a ajunge la sol.Iar momentele acelea par o vesnicie,o eterna nebunie.
Stiu ca ti-e teama de vise,de ceea ce-ti pregateste noaptea.Ai vrea sa-ti umpli pumnul de pastile ce te pot tine treaz,de cesti intregi de cafea si poate,ca o solutie finala,de un revolver.

miercuri, 14 aprilie 2010

Why do I hate you?


Asculta mai multe audio Muzica
Te urasc asa cum urasti un om pe care abia l-ai intalnit.Nu-l cunosti,il vezi pentru prima data, nu stii ce cara in spate si totusi il urasti .E un sentiment atat de puternic ce prinde radacini zdravene in sufletul tau.Il nimicesti cu sagetile otravite ale privirii tale si parca nu te mai saturi.Dar nu vrei sa-l urasti,nu.N-ai absolut nimic cu bietul om ce a indraznit sa-ti iasa in cale.
Exact asa te urasc eu pe tine acum.Nu te cunosc,nu stiu cine esti si mai ales de ce esti aici,acum,cu mine,in sufletul meu.Dar te urasc!Te urasc mai mult decat iti pot explica cu ajutorul umilelor mele cuvinte.E mai presus de fiinta mea .Te urasc pentru ca semeni cu el.Pentru ca unele gesturi care erau doar ale lui,tu le-ai furat.Nu stiu exact de ce fel de mijloace te-ai folosit si sincer nici nu ma intereseaza.Singurul lucru pe care-l stiu e ca sentimentul acesta incepe sa ma controleze.Nu suport sa-ti aud vocea,acelasi tibru,acelasi ton cald ce ma scoate din minti..NU!
Poate ca in tine am cautat prea multe parti din el.Asa cum am facut intotdeauna,un fel de proba eliminatorie,o proba pe care oricine o putea trece numai daca ceva al lui,putea fi regasit si in celalalt.
Aici insa,la tine,am gasit surprinzator de multe parti din el.Bizar,as putea spune.Parca toata fiinta lui,se prabusise peste tine.Parca erati unul si acelasi,dar eram constienta ca sunteti total diferiti.Poate ca mi-era mult prea dor de el si golul ce ramasese ,s-a umplut cu tine.
Imi pare rau ca te urasc,ca esti ca el,ca te vad ca fiind el.Ca te privesc pe tine si vad doar ochii lui stralucitori ce parca imi soptesc ceva.
Si il aud!Il aud,oh!In fiecare zi,ora,minut,secunda..il aud.E ca ticaitul suparator al unui ceas ce nu vrea sa taca.E zidit in peretele urechilor mele si parca mi-as sfasia pielea,mi-as sparge timpanul,as ramane surda de tot,doar ca sa nu-l mai aud.
Surda,oarba,rupta de realitate, m-ai iubi?Ai cerceta in mine dincolo de ceea ce vezi?Spune-mi,m-ai iubi?
Ma vad in oglinda in fiecare zi si incerc sa ma descopun,sa imi vad fiecare parte mai de aproape.Simt ca intru in oglinda,in imaginea mea,in cealalta eu,ca ma sufoca,asemenea unui eu malefic.Ca ma vrea moarta,putrezita,uitata.
De ceva zile ocolesc oglinda din holul cel mare.Nu vreau sa ma vad.M-am saturat de fata pe care o privesc zi de zi si care nu mai seamana demult cu mine.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

A song to remember, a song to forget.


Asculta mai multe audio Muzica
Traieste intr-o garsoniera mizerabila,iar singurul lucru care da un sens vietii sale este muzica.Inseparabil de chitara lui veche,incarcata cu atatea amintiri,stearsa de atatea lacrimi si atinsa de o multime de degete fragile,o chitara ce aparent banala,devine o minune in mainile sale.
Ireal!E ireal de frumos ce poate iesi din sufletul sau atunci cand incearca sa-si puna sentimentele pe un portativ.Degetele sale gandila usor fiecare coarda si face sa vibreze fiecare suflet aflat langa el.
Iar vocea?Vocea apartine zeilor.Nimic din ceea ce privesti,nu este omenesc.
El pare ca a trecut demult de stadiul de a mai fi om,fiinta muritoare.Te uiti la el si stii ca intr-o zi degetele ce ajuta la alcatuirea acelui cantec divin,vor putrezi in pamant,iar vocea va ramane pierduta undeva,amestecata cu cea a vantului salbatic.Stii asta si totusi nu poti crede.Personajul ce tocmai te-a lasat sa-i vezi sufletul,sa-l asculti,nu poate muri vreodata..
In fine,e un om foarte neingrijit.Parul sau ciufulit ii da un aer de rebel,de tanar fara griji.Iar hainele sale zdrenturoase,il fac sa para un om de nimic,lipsit de orice urma de unicitate.El insa isi tine talentul inchis in sufletul sau,iar daca n-ar fi nevoit sa cante pentru a-si continua existenta,si-ar ascunde indemanarea aceasta si mai mult,astfel incat nimeni niciodata sa nu o poata cunoaste.
Nu pare un om fericit.Dealtfel nici nu este.Nimeni nu stie ca sufletul sau este strapuns de un glont mai ucigator decat insasi moartea si ca veninul ce curge din el ii zapaceste creierul zi dupa zi si il duce incet catre culmile nebuniei.
Peste ceva timp il vei vedea pierdut,cel mai probabil intr-un spital de boli mintale,hranindu-si nebunia intr-o camera suparator de alba.Il vei recunoaste!Va fi pacientul mereu tanar,ce canta in nestire o poveste de neinteles.

miercuri, 7 aprilie 2010

For my soul


Asculta mai multe audio Muzica

Da,vreau sa stiu ce pot atinge cu degetele mele .Vreau sa stiu pana unde poate fi auzita vocea mea.Sa strig atat de tare incat sa simt ca imi plesnesc plamanii.Vreau sa stiu ca sunt aici si ca traiesc.Sa-mi misc picioarele si sa nu para doar un mers.Vreau ca ale mele cuvinte sa reuseasca sa strapunga orice,sa treaca de fiecare bariera.
Vreau sa fiu acolo,vreau sa fiu aici.Sa vad toate tipurile de oameni si sa reusesc sa le inteleg sufletele.
Pentru ca vreau atat de mult sa simt cu adevarat mirosul si gustul aerului pe care-l respir,aer fara de care nu pot sa traiesc.Vreau sa-l simt,sa inteleg de ce-am atata nevoie de el.Sa-i descompun partile,sa-l studiez.
Vreau ca apa sa nu-mi para doar lichidul vital,nu.Vreau sa vad in ea adevarata sa putere.
Vreau sa te inteleg pe tine.Sa ma uit prin ochii tai,sa-ti vad sufletul.Sa stiu ca e acolo,sa-l cunosc,sa-l ajut.Sa-mi doresc sa stiu mai multe.Sa devin dependenta.Vreau propriul meu drog.Sa-mi prepar doza in fiecare zi si sa-i simt veninul ucigator,in sangele meu.
Si nu vreau sa stiu cand am sa mor.Nu vreau sa stiu ca viata mea e ca o lumanare si ca intr-o zi,focul sau se va stinge si voi ramane pierduta.
Nu vreau sa fiu o simpla amintire,sa raman ascunsa in memoria cuiva.Cineva sters,ireal,gol..mort.
Pentru ca daca o sa fie asa,o sa folosesc orice metoda pentru a-mi trezi sufletul la viata.Ma voi hrani cu sangele si sufletul tau,iti voi sfarama oasele si carnea,iti voi fura pana si viata,doar ca sa traiesc..

vineri, 2 aprilie 2010

Home


Asculta mai multe audio Muzica
Vreau o camera.O camera doar a mea,cu o singura fereastra indreptata catre cer,astfel incat sa ma pot bucura in fiecare seara de magia lunii.Vreau o camera care sa se potriveasca perfect cu sufletul meu,poate chiar o camera a lui ,pictata in culori linistitoare,iar pe pereti sa fie scrise cu un condei vechi,parti ale povestii mele.
Iar de fiecare data cand le voi citii,picaturi reci vor curge din ochii mei.Unii le numesc lacrimi,dar eu prefer sa le numesc parti moarte ale sufletului meu.
Mobila?Mobila vreau sa fie confectionata din sentimente.Azi dorm pe patul fericirii,maine poate mananc la masa iubirii,iar raspoimaine voi citii relaxata o carte pe fotoliul intelepciunii.
Vreau flori multe.In fiecare coltisor al camerei vreau cate o floare rosie,care sa nu se ofileasca niciodata.
Voi mai avea nevoie doar de un pian.Voi vrea doar sa aud clapele pianului producand sunete linistitoare si sa simt gustul dulce al unei cafele adevarate.
Asa as vrea sa arate camera mea,iar de fiecare data cand simt nevoia sa ma rup de realitate,sa ma pot refugia acolo,sa ma pot vindeca,si poate intr-o zi sa te pot aduce si pe tine .


Poate ca m-am saturat sa mor in fiecare zi cate putin.Poate am nevoie de ceva al meu.