marți, 24 noiembrie 2009

The same old nightmare


Jason Walker - Down
Asculta mai multe audio Muzica
Aceleasi urme pierdute in intunericul mortii,cu acelas sunet asurzitor, acelas miros de trecut chemat la viata..si strigatul meu.Vocea mea insotita de ecoul care devine singurul meu raspuns. Ma pierd din nou in acelas vis negru,ce-mi devine cosmar fara iesire. Mana mea nu poate atinge nimic inafara peretelui ce devine din ce in ce mai stramt,lasandu-ma fara aer. Ma sufoc in labirindul cladit de un blestem atat de vechi si incerc sa-mi eliberez sufletul din stransoarea ce-l ucide lent si foarte crud.
Scaparea ramanand imposibila,incetinirea sfarsitului sau poate stoparea durerii,ar fi singurele solutii de a-mi alunga nelinistea si amestecul de sentimente ce nu-l mai pot controla,el reusind astfel sa puna stapanire pe mine,pe sufletul meu oricum slabit.
Oare al meu e sangele ce coloreaza podeaua murdara?Ale mele-s lacrimile ce-mi curata obrazul?
Oare acesta e sfarsitul meu?Sau al cosmarului ce-l traiesc din nou si din nou? Oare am invins imposibilul?M-am luptat cu destinul pe care nu l-am vrut nici o clipa si..am castigat?Eu?Eu am castigat oare?

5 comentarii:

  1. Nu-mi vine sa cred ca sunt primul care iti da un coment dupa atata timp. :-|... si in acest post pot scoate in evidenta constructiile tale inedite de cuvinte, acesta fiind caracteristica principala din punct de vedere estetic a ceea ce scrii tu.

    RăspundețiȘtergere
  2. destinul trebuie daramat si reconstruit din temelii, bucata cu bucata, pentru a fi exact asa cum il vrem noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Scumpa mea ridica-ti ochii spre cer caci ajutorul de acolo vine.Crede-ma pe cuvant si incearca macar.Dumnezeu sa te binecuvanteze !

    RăspundețiȘtergere
  4. E greu sa scrii sentimente. Dar la tine pare usor...

    RăspundețiȘtergere