P.i.a.n.o

Asculta mai multe audio Muzica

Pianistii sunt oameni cu degetele lungi si sufletle pline.Ei nu cer niciodata nimic,doar daruiesc.La fel si el.Il vezi mereu in acelasi palton lung,negru,cu care matura strazile mizerabile.Nu trebuie sa te lasi inselat de privirea lui intotdeauna fixa,patrunzatoare,pentru ca de fapt nici nu te priveste,ci se uita prin tine.Nu stie niciodata ce se intampla cu el,sau pe langa el.De nenumarate ori auzi masini claxonand asurzitor,soferi enervati pana la limite si frane puse parca in ultima secunda.

Se opreste in mijlocul strazii,in plina circulatie si asezandu-se turceste isi fixeasa degetele sale subtiri pe copertile cartii,incepand sa citeasca plin de pasiune,incat parca vezi randurile filelor cum ii circula prin vene .Pare o statuie,pietrificat,lasat la admiratia celorlalti.

Isi mananca plamanii fumand zi de zi,pana la ultima tigara.Nu are cea mai sanatoasa viata,dar nu crede in reguli si teorii.Libertatea este modul lui de a trai,de arata cine este.Deaceea ar putea deveni foarte usor definitia unui suflet adevarat.

E un nonconformist in cel mai puternic sens al cuvantului.Ar accepta sa fie ars pe rug pentru a proteja ideile sale.Crede ca originalitatea este pensula care coloreaza sufletele oamenilor.

Casa lui arata atat de groaznic,incat ai putea sa juri ca nu locuieste nimeni acolo.Nu-i pasa decat de colectia sa uimitoare de discuri,adunate din toate colturile lumii.Traieste prin muzica!Se hraneste,viseaza,se relaxeaza,comunica si totul numai prin muzica.

In ciuda varstei sale inca fragede,a reusit sa colinde strazile Parisului,incat ar putea fi un adevarat ghid chiar si cu ochii inchisi.Si-a rupt o bucatica de suflet si ascuns-o in peretii celor mai puternice cladiri.Vasta lui experienta l-a ajutat adesea sa se descurce si in cele mai dificile situatii,chiar daca nici nu-si da cu adevarat silinta in rezolvarea unei probleme.

Ii place sa-si petreaca timpul pe un camp liber,privind cu admiratie stelele.Vorbeste ziua,noaptea,cand e treaz,sau cand doarme.Nu-i pasa ca poate fi surprins vorbind singur pe strada.Stie ca exista cineva care chiar il asculta sau daca nu, se asculta chiar el.

Nu cred ca exista suflet mai bogat ca al sau.Prin muzica si carti,a reusit sa incerce zeci,sute,mii de trairi.Toate par atat de asemanatoare incat ai crede ca in fiecare zi se simte la fel.Dar nu,el reuseste sa despice sentimentele,sa le simta,sa le traiasca intens,pana in ultima secunda.

In fiecare seara,dupa ce-si ia ramas bun de la stele,scoate din buzunar un biletel din hartie alba,mototolita,pe care scrie dezordonat si aproape indescifrabil, cate o fraza din cartea pe care tocmai a citit-o.Aseaza biletelul in palma si il intinde catre cer,lasandu-l sa zboare in bataia vantului.E unul din modurile sale unice, de a comunica cu lumea.

Singura sa nemultumire este ca lumea incepe usor sa uite de Beethoven ,Mozart,Vivaldi si multi alti oameni ai artei.Acest lucru parca il macina cu totul,il descompune in bucatele,paralizandu-i simturile.Dar, niciodata,niciodata, nu va inceta sa creada ca cea mai pasionanta arta a luat nastere atunci.

Probabil nu va muri niciodata.Nu! El sigur nu va muri niciodata!