Asculta mai multe audio Diverse
Imi fura suvitele de par si le poarta in vesnicul sau zbor al libertatii.Imi smulge parfumul direct din piele si il imprastie in lumea intreaga.Ma zboara cu totul,ma arunca,ma cheama.Adierea vantului de vara,cea atat de obsedanta,cutremuratoare,cea care aduce cu ea mii de suflete straine.In goana lui nebuna,se opreste in dreptul urechii mele si-mi sopteste ceva.Sunetele lui imi curg prin timpane si ajung in interior.Suna atat de familiar,atat de cunoscut,incat se activeaza ceva in sufletul meu.Pare a fi vocea ta uneori,care-mi spune exact ceea ce vreau sa aud,o data,de doua ori,vesnic.
Am vrut sa-mi cumpar o oglinda pentru sufletul meu,stii?Am vrut sa-l las sa se priveasca asa cum este el,poate sa-si retuseze micile imperfectiuni.Am vrut sa-i cumpar o oglinda,cu rama trandafirie,ce degaja un miros de lemn ud,proaspat.Dar imediat mi-am dat seama ca de fapt,sufletul meu este oglinda.
Iti amintesti noaptea aia nenorocita cand conduceai ca un nebun,cu muzica data la maxim,incercand sa-mi ignori disperarea din cuvintele mele?Cand doar o singura silaba reusea sa ajunga la urechile tale,puneai degetul pe butonul radio-ului acela ieftin si il fortai mai mult si mai mult,pana-ti dadeai seama ca este volumul cel mai tare posibil?Atunci ai fost la un pas de a lua ultima inghititura de aer, si m-ai intrebat ce urmeaza dupa moarte.
"Nu stiu,dragul meu.Poate ceva total diferit,sau poate nimic"
Nimic?!Cat de mult iti racea sangele acest nimic.Cum iti curgeau involuntar lacrimile si privirea ti se incetosa. " Cum nimic?Cum?Cum nimic?" Cred ca te-a auzit o lume intreaga punandu-ti aceste intrebari,cuprins de spaima.Parca le vedeai pictate pe pereti,tavan,parca auzeai mii si mii de voci intreband acelasi lucru.Spun ca te-a auzit o lume intreaga,pentru ca noi toti avem la un moment dat aceleasi intrebari si le auzim de fiecare data cand unul dintre noi le gandeste.
Ne e frica de tot ceea ce nu stim si nu putem afla,de necunoscut si de un ramas bun.Ne-am putea numi foarte usor niste lasi,niste fiinte fara acea sclipire de vitejie.Dar suntem doar niste copii.Esti un copil,dragul meu,doar un copil.Intotdeauna cresti,inveti si continui sa cercetezi,pana in momentul in care nu mai ai ce.
La un moment dat te opresti si-ti dai seama ca cel mai intelept lucru pe care-l poti face este sa traiesti.Sa simti viata in interiorul trupului si sa respiri.Acum,maine,raspoimaine,de mii si mii de ori pana te convingi ca traiesti.Acum!Acum traiesti!
In finalul cartii tale abia publicate,ultimul capitol poarta titlul de viata.Cand ai fost intrebat care este povestea acelui capitol,ai spus ca tot continutul cartii tale,toata magia,tot condimentul special,se afla in acel ultim capitol,numit viata.
De atunci ai devenit un autor destul de indragit,cu mii si mii de fan care-ti iubeau pur si simplu cartile.Citatele tale erau pretutindeni,aproape ca devenise o moda.Dar atunci te-ai oprit si ai hotarat sa fii mai intai autorul vietii tale si abia apoi autorul unei carti pentru toata lumea.
Life ? Just magic
Imi place sa spun ca viata e o carte pt ca, ca si autori, avem liberatea sa o scriem cum vrem noi.
RăspundețiȘtergereNoi suntem autorii propriei noastre carti, propriei noastre vieti...
RăspundețiȘtergereToata viata avem ceva de invatat.
esti geniala:X:X.....si da, intradevar asa este....scriitorii buni, importanti, cei care au ceva de spus lumii se sacrifica intai pe ei, apoi isi sacrifica propria viata.....ajung autorii cartilor noastre, in care isi pun vietile:):)
RăspundețiȘtergeref frumos...te ador:))>:D<
Pare a fi vocea ta uneori,care-mi spune exact ceea ce vreau sa aud,o data,de doua ori,vesnic.......8->
Titlul articolului tau imi aminteste de un film pe care l-am vizionat nu de mult si automat ti-am citit cuvintele undeva din afara vietii. Ma bucur ca am aterizat si eu pentru prima data pe blogul tau.
RăspundețiȘtergereFoarte faina postarea. Si mie mi-ai adus aminte de filmul "After life". Apropo, l-ai vazut?
RăspundețiȘtergereunele povesti din viata noastra ni le scriem chiar noi
RăspundețiȘtergere