Movie

Asculta mai multe audio Muzica

Stateam in fata ferestrei mele vechi cu margini scorojite,lipsite de vopseaua cu care demult erau imbracate.Acum,goale,isi cantau viata,cautand urechi care sa le asculte.Fereastra cu acelasi geam imbatranit de vreme,de care adesea se spargea strigatul meu mut , un geam de care se lovea a mea durere ce n-o mai puteam controla,devenise un fel de refugiu.
Priveam pierduta catre oamenii care treceau,incercand sa deslusesc ceea ce-i supara.Ii priveam fascinata cum randeau,cum plangeau,cum alergau disperati catre cine stie ce fericire,cum se ceartau zgomotos,fiecare imbracandu-si ideile in straie indestructibile. Imi placea demult sa-i opresc pe strada,sa-i intreb cate ceasuri au trecut,cate zile din saptamana au murit,sa-i intreb tot felul de fleacuri,singura mea intentie fiind insa sa le vad reactiile.
Asa te-am oprit si pe tine.Dar nu ma interesa nici raspunsul tau,nici care era defapt adevarul legat de intrebarea mea,nimic din toate astea.Voiam doar sa aud cum suna vocea ta.Dar tu nu vorbeai,nu.Tu cantai,dragul meu.Cuvintele tale sunau atat de melodios,incat din momentul acela am inceput sa iubesc muzica.
Stiam cat de mult iti plac piesele de teatru,iar cea mai arzatoare dorinta a mea devenise sa ma fac actrita.Colindam salile de teatru,le invatasem toate detaliile,cat de mici ar fi fost ele,cunosteam toti actorii de acolo,tot.Cand priveam scena deja ma vedeam acolo,in acelasi decor,cu aceiasi artisti.Imi auzeam pasii ce gadilau covorul scenei,imi auzeam replicile ce se zdrobeau de urechile ascultatorilor mei.Eram eu acolo,eu eram!Si interpretam cele mai dificile roluri!Ma camuflam in pielea oricarui personaj,reusind extrem de usor sa unesc viata mea,cu viata celui interpretat.Deveneam una si aceeasi persoana.Iar pe tine te vedeam de fiecare data in sala.Ma priveai plin de admiratie,iar aplauzele parca nu se mai opreau.Le auzeam din ce in ce mai tare,iar oamenii erau atat de fascinati de mine,de talentul care iese din sufletul meu,incat mainile lor sufereau adevarate dureri din pricina aplauzelor nenumarate.Dar nu-mi pasa decat de ceea ce tu faceai,de felul in care tu priveai totul.
In fine,deveneai umbrela mea atunci cand afara ploua.Erai ploverul meu cel mai calduros,intr-o iarna cumplita.Oxigenul ce-mi intra in plamani.Erai totul ce completa marele meu nimic.
Seara, ne refugiam in podul casei si purtam discutii interminabile despre fel si fel de ciudatenii.Filosofam,oh si ce ne mai placea.Spuneam ca noi doi,vom ajunge mari filosofi!Adevarati oameni ai cunoasterii.Teseam in jurul nostru,un adevarat voal de dorinte si povesti fermecate.Erai tot numai un zambet si parca fericirea se nascuse din tine.Oh,dar tu chiar erai fericirea!
Dar toate astea sunt insa, fragmente din amintirile indesate adanc in sufletul meu.Atunci cand un nenorocit de fior imi inteapa sufletul,stiu foarte bine ca e momentul pentru o noua vizualizare a filmului nostru.