Nightwish - Nemo
Asculta mai multe audio Muzica
Incerc sa adun piesele ce s-au pierdut.Sa lipesc totul ca si cum nimic nu s-a intamplat.Dar unele s-au lasat pierdute.Altele s-au sfaramat atat de tare incat nu mai pot fi puse la loc.
Iar eu nu pot opri lumea ca sa schimb ce tu ai stricat candva.
Chiar daca rana s-a inchis,amintirea a fost destul de puternica, incat a reusit sa o faca sa sangereze din nou.
Si nu!Timpul nu poate vindeca totul de unul singur.Are nevoie de mine.
Cateodata nu-l lasam sa ma ia de acolo si sa ma duca mai departe.
Preferam sa ma pierd in locul unde nici macar inima mea nu se mai auzea batand.
Credeam ca doar acolo pot respira.
Respiram un aer ce ma imbolnavea.Dar nu-mi pasa.Caci aerul ala avea mirosul tau.
Nimic din toate astea n-au disparut.
Dar au ramas acolo unde sufletele noastre aveau candva acelasi material.
N-am luat nimic cu mine cand am plecat.
Si nu m-am uitat inapoi cand am aruncat totul.
A fost exact asa cum mi-ai aratat tu.
Cioburile nu vor mai face un acelasi tot...oricat de priceput ar fi cel ce le amesteca...
RăspundețiȘtergere"Respiram un aer ce ma imbolnavea.Dar nu-mi pasa.Caci aerul ala avea mirosul tau.
RăspundețiȘtergereNimic din toate astea n-au disparut" - există minunate forme prin care se poate face o declaraţie. Ai descoperit una cu adevărat specială...
frumos ...dar mult prea trist.
RăspundețiȘtergereapropo, nu ai aruncat nimic pentru ca rana aia inca sangereaza exact cum ai spus si tu ...poti considera ca ai aruncat abia atunci cand nu o sa mai simti nevoia sa vorbesti sau sa scrii despre el ...cand rana o sa se cicatrizeze si o sa te lase sa mergi mai departe fara sa te mai lovestii de el la tot pasul.
foarte frumos...;*
RăspundețiȘtergereCuiele pot fi scoase din scandura, dar gaurile raman vesnic...
RăspundețiȘtergereTu chiar ai ceva atat de special si de atragator in cuvintele tale incat nu ma pot dezlipi si te rog frumos sa ma crezi ca nu am nici o retinere cad spun asta, mi-a fost dor de blogul tau in tot timpul asta :)) chiar daca nu au fost decat cateva zile. >:D<
RăspundețiȘtergeredespre post:"o multime de expresii dulci adunate si puse la un loc de o minte cu sclipiri de geniu si de o inima care pulseaza intr-un ritm propriu, unic."
imi permit sa fac analogie intre felul in care scrii si o parte a artei contemporane care sufera in acest moment in romania. Sunt 2 fenomene care nu au aceeas intensitate dar au acelas scop. Sa aduca tuturor sentimente atunci cand sufletul o cere.
ai un premiu la mine pe blog - BLOGUL DE AUR
RăspundețiȘtergerefelicitari
"Dar au ramas acolo unde sufletele noastre aveau candva acelasi material." - in ce secunda, in ce clipa blestemata, acelasi material a devenit doua materiale cu totul si cu totul diferite ? Ce ironie mai e si asta ? Si totusi se intampla...
RăspundețiȘtergerefoarte frumos.imi place...
RăspundețiȘtergere