M-am nascut cu aripi.Chiar daca nimeni nu m-a invatat sa zbor,nu am acceptat niciodata sa ma tarasc pe pamant.
Am incercat sa-mi creez propriul zbor.Sa-mi fac drumul meu.Chiar daca m-am ranit,m-am ridicat si am luat-o de la capat.
Am avut momente in care uitam sa zbor.In care imi lasam aripile sa se piarda.In care m-am pierdut si eu.
M-am pierdut intr-o lume fara sfarsit.Intr-o lume fara aripi.O lume in ai carei ochi puteai vedea speranta murind.Puteai vedea o fericire demult uitata.
O lume care nu astepta nimic.Care stia ca dupa maine,va fi sigur o alta zi.Dar nu le spunea nimeni ca nu era asa.Nu le spunea nimeni ca sentimentele nu trebuie inghetate.Ca daca ochii ti s-au inchis si a fost turnat pamant peste tine,nu inseamna ca ai murit.
Cand credeam ca totul e pierdut,mi-am adus aminte ca eu stiam sa zbor.Ca eu aveam aripi.Ca eram libera!
De ce trebuia sa traiesc acolo cand stiam un loc mai bun?
Asa ca am evadat.Am trecut de gratiile inchisorii.In lumea aia,sufletul mi-era prizonier.
Era silit sa accepte ca rasaritul nu are nicio putere.Ca el nu are o stea a lui.
Era silit sa bea aceiasi otrava in fiecare zi.
Dar acum..a inceput viata lui.
multumim:*
RăspundețiȘtergereda , ai ales foarte bine cuvantul "rasarit", cred ca acest cuvant sintetizeaza tot textul tau. Rasaritul Soarelui pe care poti sa il asemui cu bucuria din sufletul tau, ar mai merge si niste pescarus sau porumbei care sa simbolizez libertea. Si uite asa creem o lume a simbolurilor, o lume in care natura se confunda cu propriul ego, pentru ca si in interiorul nostru se afla o natura.
RăspundețiȘtergerece metafora, de fapt este viata noastra in aceasta tara.
RăspundețiȘtergeresucces
Deschide-ti aripile si zboara, suflete !
RăspundețiȘtergereUn suflet cu atitudine... :D
urmeaza-ti steaua... :)
RăspundețiȘtergereDaca tu ai aripi, nu trebuie sa iti pese ca ceilalti nu au.
RăspundețiȘtergereMai bine...inalta-te singura si priveste-i de sus.. :)
intotdeauna oamenii tanjesc dupa ripi
RăspundețiȘtergeredaca le deseneaza pe pamant
cu forma talpii
este pentru ca au uitat de mult
ca in inalturi miroase a cer
iar cararile serpuinde
duc in noi
dincolo de zari
si ce?
mai este inca timp
sa croim din nori
aripi catre sus
nu numai lacrimi
sa planga dintr-un cer
plin de pacate...
:), place blogul,
cu bucurie,
mirela:)