Asculta mai multe audio Diverse
Stii castanul acela vechi?Castanul sub care ma asezam adesea,incercand sa-mi despic gandurile si sa ma inteleg mai bine?Unde faceam o scurta vizualizare a vietii mele,ma proiectam in viitor si inventam dialoguri interminabile,calatorii in jurul lumii si experiente imposibile?
Oh..stii tu castanul ala , ale caror frunze imi cadeau lin pe umar,trezindu-ma din visul in care ma adanceam din ce in ce mai tare?Mirosul lui..Ah!Mirosul unei vremi demult trecute,o cenusa ce se uneste cu pielea mea,cu atomii si cu sangele meu si imi fura pe nesimtite identitatea.
Nu pot ucide anii aia!Nu ii pot strapunge,nu le pot fura viata ce domneste in adancul lor.Nu pot alunga parfumul pulverizat pe sufletul meu,nu..
Imi rascolesc mintea si foile vietii mele,pentru a mai vizualiza inca o data o dulce amintire.Stii ca..ce e mort,mort ramane.Dar ce e viu si nu mai moare..?
Totusi iata-ma in fata lui! El falnic,puternic,nemuritor,intr-o pozitie ce-mi inspira superioritate,iar eu mica,atat de mica incat ma simt incoltita,strivita de crengile lui ce-mi intind campcane,aruncandu-ma intr-un labirint viu.Ma aplec,incordata,si culeg din fata mea o castana,pe care o var in buzunar fara a-mi arunca nici macar coada ochiului,pe dansa.O voi pastra,ca pe un talisman,talismanul vietii mele,cu o deosebita valoare sentimentala,ce nu-mi da voie sa desfasor nicio activitate,in lipsa lui.
Si ma pregatesc sa plec,departandu-ma usor, cu pasi marunti,dar cu privirea fixata pe trunchiul vechi, pe care zace insemnat cuvantul "iubire" , al carui "u" ce simbolizeaza "uitarea", a ramas sters de ceva vreme.
Eu plec,el ramane.
foarte frumoase cuvinte...
RăspundețiȘtergereniste castani au fost prezenti cand doua suflete s-au unit... au ramas doar amintirile
uitarea distruge iubirea.....o dispretuim, fugim de ea, o privim ca si cum am privi un dusman de moarte.... dar cata nevoie as avea acum de uitare....o strig si nu raspunde, o caut si n-o gasesc, o implor si nu vine...
RăspundețiȘtergereinteresant
RăspundețiȘtergerece e viu si nu mai moare ...? nu cred ca exista nimic care sa nu mai aiba moarte in ziua de azi , poate ca amintirile raman viii numai daca le alimentezi cu sentimente dar odata ce mor si ele si amimtirile o sa dispara.
RăspundețiȘtergereO printesa sub castan, ghici Maria ce-i! :))
RăspundețiȘtergereObserv aici o parte euforica a ta, pe langa alte multe idei care releva asta.
amintirea unei iubiri ! :)
RăspundețiȘtergerefrumoasă postare!
Unele locuri sau amintiri sunt magice pur si simplu.Si tot timpul vor fi in inima noastra...
RăspundețiȘtergereFrumos post ! Te pup !
scrii din ce in ce mai frumos si mai profund..abia astept sa termin cu bacul si toata nebunia si sa scriu din nou..tine-o tot asa>:d<
RăspundețiȘtergereSi eu am cateva amintiri frumoase legate de un castan.
RăspundețiȘtergereInteresant blogul tau,o sa te citesc si in continuare
Halatel, tare mi-a lipsit si mie prezenta ta !
RăspundețiȘtergereTimpul ne subjuga pe toti, din pacate nu avem timp sa ne vedem de sufletele noastre atat de mult cat ne-am dori... Nu-i nimic, il fentam noi cumva. Ma asez si eu sub castanul cel vechi, sa-mi si eu despic gandurile. Poate o sa gasesc pentru o clipa linistea.
Eu nu prea pup des, dar pe tine te pup ! :P
La tine a fost un castan,la mine a fost un tei.Un tei,o ploaie calda si primul nostru sarut....superba postarea!
RăspundețiȘtergere