Doesn't mean I'm lost

A crapat in doua,apoi in patru,apoi in opt,iar apoi s-a transformat in praf ce s-a pierdut in aer.Intr-un aer fara miros si fara culoare.Un aer necunoscut.

Desculta,dar cu inima plina,incerc sa gasesc un raspuns.Dar un singur raspuns nu ajunge pentru tot ce eu cer.Un singur raspuns nu-mi ia panza din fata.Nu-mi deschide ochii.

Unele lucruri sunt facute pentru a nu fi intelese.Pentru a le iubi asa cum sunt.Pentru a te enerva,sau pentru a te atrage.Dar eu pentru ce sunt ?

Nu vreau sa ma pierd.Nu vreau ca ceata asta sa ma stearga de tot.Nu vreau sa dispar.Nu vreau sa trec prin viata fara sa-mi las amprenta macar pe un singur suflet.Nu vreau sa fiu o amintire pierduta.

Ma agat de viata ca de o franghie ce stiu ca nu se va rupe prea devreme.Ma agat pentru ca nu sunt pregatita sa renunt.

Nu-mi place cum suna 'adio'.Incerc sa-l ocolesc cat pot de mult.

Nici macar nu-l pot sopti.E ca un strigat ce nu se aude.Ceva din mine nu ma lasa sa zic 'adio'.Ceva din mine nu vrea..

Daca tu ai castigat,nu inseamna ca eu am pierdut.

Inca vad.Chiar daca nimic nu e limpede,inca am puterea de a rupe panza.

Blind?

Uita-te in sufletul meu.Indeparteaza usor toate impuritatile .Uita-te adanc si incearca sa-mi vezi trecutul si prezentul,ca sa-mi poti ghici viitorul.Uita-te ,caci sufletul meu nu mai poarta nici o haina acum.L-am lasat asa cum e.L-am lasat asa cum mi-a fost dat.Asa cum poate nimeni nu l-a vazut.

Atunci cand vorbesc cu tine,nu eu imi caut cuvintele.Eu sunt doar un translator,caci ma tem ca nu poti intelege singur cuvintele sufletului meu.

Nu incerca sa ma compari cu cineva sau cu ceva.Incearca sa ma compari cu mine.Cu cea care sunt acum,cu cea care am fost acum 5 ani si cu cea care voi fi de acum inainte.

Nu ma intelege.Nu vreau sa ma intelegi.Vreau doar sa ma iubesti.

Sa realizezi cum sunt.Sa descoperi usor materialul sufletului meu.Sa-l faci sa reziste si la ploaia de lacrimi si la valul de ura.

Captuseste-mi ranile si asigura-te ca nu se vor mai deschide niciodata.

Cand imi voi lua biletul catre cer,imi voi ingropa sufletul adanc acolo,iar tu nu-l vei mai putea gasi.Si acolo,el nu va mai stii nici de ploaie,nici de vant.Nici de ura,nici de lacrimi.

Va cunoaste linistea ce poate aici n-a avut-o niciodata.

***Sufletul meu a incercat multe sentimente pana acum,insa crede ca niciodata nu va simti destul.Oare imi va parasi vreodata trupul?Oare va parasi vreodata lumea asta de care e atat de fascinat?

De ce?

Lenka - Live like youre dying
Asculta mai multe audio Muzica

Nu pot intelege ideea asta de disparea pentru totdeauna.Ideea ca trupul tau se transforma in nimic altceva decat praf.

Cum sa nu mai vezi zambetele care o viata intreaga ti-au incalzit inima?

Cum sa nu mai vezi ochii fara de care nu puteai trai?

Cum sa nu mai simti aerul cald de vara?

Sa nu mai auzi cantecul de neuitat al pasarilor?

Sa nu mai vezi tu floarea ce crezi ca si-a deschis petalele doar pentru a te vedea pe tine zambind?Doar pentru ca tu esti singurul de la care vrea sa auda cuvinte de admiratie?
Sa nu-ti mai vezi catelul dand din coada nevinovat, de fiecare data cand te vede din nou acasa?

Sa nu mai poti sterge lacrimile de pe obrazul celuilalt ,uitandu-te in ochii lui spunand increzator :'O sa fie bine..'

Cum se pot termina toate intr-o clipa?
Si cum e ultima secunda?Ultimul moment in care sufletul tau realizeaza ca nu mai apartine acestei lumi?
Cum se simte el atunci?Cum poate el intelege tristetea din ochii celorlalti?Cum vede el negrul ce-l inconjoara atunci cand paraseste trupul?

Cat de tare sufera atunci?

Cum poate el sa plece atat de repede?De ce nu mai cere o secunda?

De ce?..

De ce acum?..de ce vreodata?..

Your story

Cine ne creeaza noua povestea?Cine ne arunca pe scena asteptand sa ne spunem replicile?

Cine altcineva decat..noi?

Noi suntem cei care devenim personaje principale,pe scena noastra,cu scenariul nostru.

Noi ne scriem replicile si tot noi le si interpretam.

Si chiar noi suntem cei care ne scriem sfarsitul capitolelor.Noi suntem cei care cu un stilou vechi punem punct etapelor din viata noastra.

Si da!Noi suntem cei care facem ca unele capitole sa se incheie sangeros,sfasietor,lasand sa curga lacrimi pe obrazul nostru sau pe obrazul celorlalte personaje din opera noastra.

Numai cand iti dai seama ca esti aproape de marele si eternul sfarsit,iti dai seama unde ai ajuns si incerci sa-l faci sa nu mai apara niciodata.

Incerci sa amani si vrei neaparat sa-ti joci piesa din nou.

Dar piesa asta a ta este cea mai originala opera de teatru..opera ce se joaca numai o singura data.Opera ce este scrisa pe un nor.Un nor ce candva va fi noul tau camin.

Incearca sa-ti scrii opera asta cat mai frumos.

Si nu critica felul in care ceilalti isi gandesc povestea.

Nu poti fi critic decat abia dupa ce ai ajuns la sfarsitul operei tale.

Si..incearca sa-ti joci personajul inainte sa se lase cortina..