Nothing good about goodbye

Breathe me and say goodbye

2011-03-29T12:30:00.000-07:00

Placebo - Happy you re gone

Asculta mai multe audio diverse

Eu am creat timpul,stii?Eu i-am masurat durata si viteza nimicitoare cu care trece.
Dar timpul meu este altfel,diferit de cel universal.Diferit de cel al vostru.Timpul meu sta,el ma asteapta,ma conduce.Timpul meu ma vrea,dar eu nu-l vreau pe el.
Aici intervine problema cu care ma confrunt de cateva secole.Sufletul meu incepe sa capete din nou aceleasi dimensiuni pe care le avea odinioara.Pentru ca bucatile demult rupte din el,imbinate cu timpul,au format particule ce graviteaza in jurul meu.Si sunt aproape,Dumnezeule,atat de aproape de trupul meu,incat tind sa cred ca ma vor zdrobi.
Iar gandurile acestea aluneca prin mintea mea inainte si inapoi,intr-un continuu dans al nebuniei.Se izbesc,uneori,de peretii craniului meu.Si ma zdruncina,va spun.Ma zdruncina puternic,agresiv,enervant chiar.Vor face asta pana cand la un moment dat,intr-o clipa in care inteligenta destinului meu va pieri, craniul se va fisura putin cate putin intr-un colt,iar crapatura va avansa rapid precum o tumoare.
Mi-e teama, caci, atunci cand vor evada,gandurile mele vor zbura precum fluturii primaverii,deasupra lumii.Se vor aseza pe umarul tau,pe pielea ta tanara si-ti vor sopti ideile mele lipsite de sens.Se vor duce pana in adancul universului,in cautarea unui capat de lume,pe care cu siguranta nu-l vor gasi decat in eternitate. Iar eu nu am nicio putere pentru a opri nesabuita lupta dusa de gandurile mele infecte,pentru ca ele nu fac parte din cercul meu palpabil.Nu le pot atinge,modela dupa gustul degetelor mele creative.Sunt abstracte,deloc concrete.
Si atunci,va spun.Privind cerul cu ochii mei pagani,ii imprumut culoarea perfect albastra.Si acum,acum am devenit una cu el.Sunt una cu cerul si-mi pot crea propiul timp.Dar mai am o secunda.O secunda de viata,de sange,de inima.O secunda pana ce gandurile mele imi vor fisura craniul si vor zbura cu o viteza imposibila,pana ce varful aripilor lor,va taia faţa dubla a lumii.

L’alcool est l’aspirine de l’âme

2011-02-22T12:17:00.000-08:00

Yiruma - River Flows in You

Asculta mai multe audio diverse

Imi pare rau.Oh,atat de rau imi pare,crede-ma!As fi vrut,atat de mult as fi vrut sa nu pun mana pe sticla asta blestemata.Sa nu sa caut o cheie,un raspuns,o rezolvare in alcoolul cu care am tot continuat sa ma otravesc.Si am incercat.Chiar am incercat sa o las balta.Sa arunc cat colo sticla,sa o izbesc de toti peretii incaperii in care imi duc veacul.Rezultatul?Doar mainile mele sangerande,taiate in cioburile sticlei.Atat.Pentru ca a doua zi,ma trezeam buimac si ma indreptam mecanic catre magazinul non-stop de la coltul strazii.Nu stiam ce fac si mai ales de ce o fac.Vanzatoarele ma stiau deja.Unele dintre ele imi cunosteau viata,pentru ca uneori,ramaneam acolo povestindu-le istoria mea.Simteam nevoia puternica de a vorbi cu cineva,de a ma descarca.N-aveam nevoie de nimic in schimb."Doar taci si asculta ce urmeaza sa-ti spun".Asa-mi initiam victimele.Nu stiu daca au retinut un singur cuvintel din tot ce eu le spuneam.Dar simteam o eliberare.Simteam ca tot chinul care apasa sufletul meu,ma parasea .Se desprindeau bucati din mine si ma simteam mai usor.

N-as fi vrut ca vecinii sa ma priveasca intr-un mod atat de ciudat de fiecare data cand trec pe langa ei.

Sunt zile bune uneori,in care chiar as darui un zambet,ma intelegi?In care mi-as ridica fruntea si as zambi primul individ care trece pe langa mine.Dar cui sa-i zambesc?Tot elanul mi se taie cand le citesc scarbirea din privirile lor.Atunci ma enervez si ajung din nou de unde am plecat.Iau sticla asta blestemata,imi lipesc degetele de panza si pensula,iar dupa cateva pahare sunt in lumea mea.

Stii ca sunt un om mort fara pictura ,nu?Stii ca am fost in stare sa renunt la tot,pentru ea.M-am certat cu toata familia,mai putin sora mea,Elena.Ea inca ma viziteaza atunci cand isi gaseste o bucatica de timp liber,pentru a se asigura ca sunt bine.Elena duce o viata frumoasa,linistita,exact asa cum mi-am imaginat intotdeauna ca va fi.Ea a fost de fiecare data opusul meu.Suntem exact in extreme.Ea cauta perfectiunea in viata ,cauta implinirea profesionala,cauta fericirea pe care intr-un final o si gaseste.Iar eu, eu cad in cusca viciilor.Imi continui existenta facand doar doua lucruri.Beau si pictez,atat.Sunt doar eu in lumea mea,nimic altceva nu ma intereseaza.Nu am o familie,prieteni, nimic.Sunt o umbra a artei mele.

Imi pare rau pentru ea.Mi se rupe sufletul cand o vad ca sufera in adancul inimii,ca nu sunt asa cum isi imagina ca va fi fratele ei mai mic. "Tu vei ajunge un mare pictor,m-auzi?Imi vei picta portrete si te voi vedea pe primele pagini ale revistelor de arta."

De fapt,chiar am ajuns acolo.M-am bucurat de succes,de gloria pe care mi-a adus-o, dar la scurt timp dupa prima mea aparitie in revista,am disparut.Am fost considerat un caz pierdut,pentru ca am cazut prada alcoolului.Lucrul acesta chiar il regret din tot sufletul.Insa nu am renuntat sa merg la vernisaje.Inca mai am cateva lucrari expuse si de fiecare data cand le vad acolo,cand vad oamenii privindu-le plini de admiratie,aducand cuvinte de lauda ,de fiecare data,inima mea se umple de bucurie.Ma intreb de multe ori,care ar putea fi reactia lor afland ca autorul acelor picturi admirate,este un betiv.Un betiv ce-si bea sufletul zi de zi,in casa lui dezordonata si mizerabila.Pret de cateva minute,incerc sa-mi schitez in minte mina pe care ar putea sa o aiba fiecare admirator al artei mele.I-as dezamagi,probabil.Asta as face.I-as pierde,i-as alunga,le-as fura sansa de a vedea lumea,prin ochiul meu creativ.

Repet,o spun pentru a mia oara,cu o sincera si profunda tristete in sufletul meu:imi pare rau.Poate ca asta a fost destinul meu.Cu toate ca am renuntat demult in a crede in destin,in drumul scris de la bun inceput de catre cineva.Am renuntat sa cred in religii,in zeitati,intr-o existenta divina. M-am prezentat drept ateu.Cred doar in puterea nemarginita a universului.Atat.E singurul lucru inexplicabil,mult prea complicat pentru mintea omeneasca.Singurul lucru pe care nu-l cunosc in intregime dar in care cred din tot sufletul.

In putinele mele momente de luciditate,ma gandesc cum ar fi aratat viata mea fara pictura.

Ce as fi ajuns?Doctor?As fi fost doctor oare?As fi avut eu puterea de a separa viata de moarte?De a salva un suflet?

Poate as fi fost inginer?As fi avut zeci de proiecte,de constructii,de planuri?Asta as fi fost?

Sau poate doar un pilot ce si-ar fi dedicat intreaga sa viata zborului.

Nimic din toate acestea nu ma atrage nici pe sfert,asa cum o face pictura.De multe ori am gasit-o pe ea vinovata pentru caderea mea in ghearele alcoolului.Pentru ca obisnuiam sa nu am niciun viciu,inainte de descoperirea picturii.

Chiar daca sunt aproape un muritor de foame,pentru ca in societatea in care traiesc acum nu se pune prea mare pret pe arta,eu nu vreau sa renuntNu primesc multi bani,dar nici nu vreau mai mult.Eu nu pictez pentru bani,iar daca ii accept atunci cand imi sunt oferiti,o fac doar pentru ca am nevoie de ei pentru a cumpara materiale,culori,panza,ulei si pensule.Imi dedic tot castigul,perfectionarii mele.

Am ajuns in sfarsit la un stadiu in care nu ma mai intereseaza ce m-a facut sa ajung aici,ci sa fiu un om mandru pentru ceea ce am reusit sa creez.Stiu ca talentul meu este apreciat si va fi apreciat mult timp dupa moartea mea.In acelasi timp stiu ca pe cat de mult imi iubesc ei indemanarea,pe atat de mult urasc artistul,persoana in carne si oase,cu toate obiceiurile si defectele pe care le are,pe care le am.

Am auzit cateva variante,in care diferiti pictori,crezand ca secretul meu,ca imaginatia mea bogata este hranita cu alcool,isi fortau organismul pana la stari grave,punandu-si in pericol sanatatea si incercand sa prinda inspiratia suprema de care eu dadeam dovada.Fara succes,evident.Pentru ca talentul meu era innascut,il aveam in sange,imi curgea prin vene si prin suflet.N-avea nimic de- a face cu alcoolul.

I-am indepartat destul de mult,i-am scos din lumea picturii,castigand mai mult teren pentru mine.Ma enervau la culme parerile pe care le aveau in legatura cu ceea ce fac eu.Reprezentau o jignire la adresa talentului meu si nu am putut niciodata accepta asa ceva.

Asa ca am capatat mai multa putere si ambitie de a continua sa pictez.Si acum?Acum nu-mi mai pare rau pentru cine sunt,pentru ce am ajuns,chiar daca as putea fi dat foarte usor drept exemplu al unui om ce si-a ratat viata.Dar nu,eu nu am facut asta.Eu doar am castigat in domeniul care ma intereseaza cel mai tare.Singurul de care-mi pasa,de fapt.Restul?Restul nu mai conteaza pentru mine.

Welcome to my crazy world!

2011-02-05T02:15:00.001-08:00

Placebo - Battle for the sun

Asculta mai multe audio diverse

Uneori simt ca innebunesc.Simt cum o iau razna incetul cu incetul.Cum creierul meu se desparte in bucatele si dispare.Parca ma vad intr-o camasa de forta,intr-o camera perfect alba,si un doctor intrand linistit pe usa :

" Buna,draga mea!"

"Buna?Ah-ha-ha. Glumesti,nu?Buna!Hah,auzi la el!Ce-i bun?Ce-i bun aici?Nicio zi nu e buna." Sar la gatul lui,il zgaltai,tip,urlu,il lovesc agresiv cu pumnii in piept si plang.

"Niciun minut nu e bun aici.Nimic.Nimic,ma intelegi?Nimic!"

El incearca sa ma imobilizeze,si-mi administreaza un calmant,dupa care cad pe podeaua alba si ma uit spre tavan.As fi vrut sa vad cerul,norii.Sa-mi ia soarele privirea.In locul podelei de un alb obsedant,as fi vrut sa fie iarba.As fi vrut sa ploua.Sa nu fie numai lacrimile mele cele ce-mi ud obrazul.As fi avut nevoie sa alerg aiurea in ploaie,sa nu ma fi interesat nimic.

Ma ridic usor si-mi privesc doctorul in ochi: " Te rog!Te rog,trebuie!O sa ma vindece,crede-ma!Ma cunosc.Daca fac asta,o sa fiu bine!"

"Nu se poate,doar stii.Am mai discutat despre asta.Ai rabdare.Doar ai rabdare,draga mea.Totul va fi bine.Totul va fi.."

Nu-l mai auzeam.Nu mai auzeam nimic in jurul meu,doar mici fragmente din frazele pe care le rostea.Nu mai simteam nimic. O paralizie puternica a inceput de la varful degetelor si s-a extins pe intregul corp pana mi s-au inchis ochii si am adormit.

Nu-mi aduc aminte ce am visat,pentru ca visele mele acolo erau din ce in ce mai nebunesti.Am crezut ca acolo ma voi vindeca,dar ei nu faceau altceva decat sa ma imbolnaveasca si sa-mi otraveasca sanatatea si asa subreda la vremea aceea.

Cand m-am trezit,el era deja acolo.Imi zambea si nu puteam sa inteleg de ce.

"Haide,vino!Azi facem o plimbare!"

Nu puteam sa cred.Ma scoate afara?De ce face asta?De ce ma scoate afara acum,dupa ce m-am rugat de el atata timp si mi-a spus ca e imposibil sa faca asta?

De fapt,in momentul acela nu mai conta nimic.Voiam doar sa ies afara.Eram absolut sigura ca nu voi iesi decat 10 minute,in curtea spitalului,dupa care lucrurile vor reveni la normal.La limita normalului pentru nebuni,desigur.

Am iesit din camera,a semnat niste hartii si mi-a spus ca trebuie sa le semnez si eu.Nu ma interesa ce sunt,n-am citit niciun cuvant de acolo.Voiam sa ies odata.Nu mai suportam inca un minut acolo.

Imi intinde niste haine si spune " Uite,te vei schimba in astea!Doar nu vrei sa te plimbi in camasa alba in oras,nu?" Si aplica acelasi zambet care ma innebunea de-a binelea.N-am inteles niciodata ce fel de zambet avea.Ma irita cateodata,incat i-am si spus" Nu mai zambi!Inceteaza!Ma termini!De ce zambesti asa de parca totul ar fi floare la ureche?Nu e!Intelegi ce spun?Nu este!"

"Oras?" - l-am intrebat cu o uimire si o inocenta de copil. "Mergem in oras?"

"Da,draga mea.Mergem in oras"

Eu imi continuam intrebarea,de parca nu as fi auzit raspunsul.Continuam sa-l intreb si ma uitam in ochii lui,cautand orice expresie ce-l putea incrimina.Cautam acel mic detaliu ce-i scapa.Incercam sa-mi dau seama ca minte.

"Mergem in oras?"

"Esti in oras acum.Priveste!"

Dumnezeule,nici nu mi-am dat seama.Eram atat de preocupata cu intrebarea mea,incat nici nu am realizat ca eram deja in oras.Am izbucnit intr-un ras nervos,cu lacrimi.Radeam in hohote si nu ma puteam opri.Lumea care trecea ,ma privea intrebator.Ma priveau speriati,terifiati.Dar nu ma interesa.La urma urmei eram nebuna,nu?Eram scuzata.Puteam face ce vreau.Deja incepea sa-mi placa rolul asta de om suferind de un groaznic declin mintal.

Cand m-am intors catre el,radea impreuna cu mine.Eram doi nebuni si nu puteam crede.Doctorul meu,cel care se presta ca fiind un om normal,stabil psihic,nu era diferit de mine.Era nebun si el. Vazandu-l razand,am inceput sa rad si mai tare.

Si radeam si eu si el,cu pofta,cu lacrimi,cu suflet.

Dupa ce ne-am oprit,m-a luat de mana si mi-a spus:

"Esti speciala,draga mea.Tu stii?Esti speciala.Ma simt dezgustat de mine,de ceea ce fac.Si daca si tu simti acelasi lucru,nu te voi invinovati.Esti libera sa crezi asta.Vezi tu,daca e sa fi invat un lucru decand sunt aici,ei bine acel lucru este ca oamenii..oamenii ca tine,sunt speciali.Sunt extraordinari prin nebunia lor.Si nu ar trebui vindecati.Intelegi ce spun?Astazi m-am comportat ca un nebun,inca din momentul in care am solicitat plimbarea aceasta cu tine.Nu vreau sa mai incerc sa te vindec.Pentru ca ma simt ca si cum as incerca sa te vindec de originalitate,de specialitate,de magia fiintei de care dai tu dovada.Tu si ceilalti.Voi sunteti.."

"Am inteles.Inteleg perfect acum.Uitandu-ma in ochii tai,mereu m-am intrebat oare cu ce esti tu diferit de mine?Pentru ca dupa felul in care vorbeai de fiecare data,simteam cum te lasai putin purtat de val,ajungand la nebunia mea.Dar imediat dupa ce realizai acest lucru,te intorceai in lumea reala.Daca se poate numi reala.Pentru ca eu nu vad nimic real in in ceea ce spun ei ca ar fi normal,intelegi?Lumea pe care mi-o creez eu,nu e imaginara.E propria reflexie a gandurilor mele asupra vietii.E lumea mea si e reala."

Ma priveste plin de admiratie si zambeste din nou,cu acelsi zambet de om nebun:

"Inteleg,stiu.Stiu,crede-ma!Uneori ma gandesc daca nu cumva noi suntem cei nebuni,iar voi sunteti normali.Draga mea.."

Ezita o clipa.Se opreste si se gandeste la ceea ce urmeaza sa spuna.Pare nelinistit,incruntat chiar.Cred ca urmeaza sa spuna ceva important.Reia:

"Draga mea,esti libera sa pleci.Sa faci ce vrei tu sa faci.Sa-ti continui viata prin nebunia ta.Si nu incerca sa te vindeci vreodata.Ti-am mai spus,esti extraordinara.Azi,ti-am semnat dosarul de externare.Le-am spus ca esti vindecata si pregatita pentru a iesi in lume.Asta am facut azi."

Voiam sa-i multumesc,sa-l strang in brate.Sa-i spun de zeci de ori ca ii sunt recunoscatoare,dar nu mai puteam face nimic.Ma inundase o fericire fara sfarsit.Era intens tot ceea ce simteam.Era uimitor.I-am strans mana si intr-un final i-am multumit.

Am plecat usor,privind in jurul meu.Analizand oamenii si miscarile lor,privind animalele si tot ceea ma inconjura.Eram libera.O nebuna in stare de libertate.Puteam face ce vreau,nu?

"Si nu incerca sa te vindeci vreodata.Esti extraordinara" imi rasunau cuvintele lui in minte.

Music is what feelings sound like

2011-01-14T10:09:00.000-08:00

Pentru ca am prins in sfarsit o clipa libera,mi-am adunat gandurile si am pornit linistita catre magazinul de discuri.Imi placea sa pierd vremea acolo si sa ascult vrute si nevrute,sa descopar noi artisti si sa stau de vorba cu cel care se ocupa de intretinerea magazinului.In fiecare zi imi recomanda cate un disc si imi spunea ca raspunsul intrebarilor care ma framanta,se afla in acele melodii.N-am inteles niciodata cum stia de fiecare data ce am nevoie sa ascult.Mereu l-am imbracat intr-o alura magica si nu-mi puteam scoate din minte ideea ca el este altfel. Cum cred cu tarie ca nimic nu este intamplator,ascultam cu atentie versurile melodiei si sfarseam de fiecare data prin a medita zile intregi pana la urmatoarea vizita .

Acolo timpul zbura cu o repeziciune fara pereche.Parea ca o ora in lumea de zi cu zi,acolo este echivalenta cu altele cinci.

Imi creasem un univers al meu si nu ma interesa de nimic altceva decat ceea ce gaseam acolo.Imi scormoneam fiecare coltisor al sufletului si abuzam de fiecare sentiment care isi facea aparitia.

Lumina era foarte slaba si usor intr-o noanta de albastru foarte relaxant.Avea doar doua camere cu cate doua canapele fiecare.La intrarea in magazin erai servit cu o portie de prajiturele facute de casa si un pahar de suc.Acolo,eram copilul muzicii.Asistam la diferitele concerte organizate de catre responsabilul magazinului si eram pur si simplu fascinata de talentul artistilor.

Imi placea sa incerc,sa imbratisez chitara,vioara si cateodata pianul si sa dau tot ce pot.Mi-au spus ca spre deosebire de multi altii,sufletul meu e capabil sa transmita ceea ce simte,prin intermediul muzicii.Ca un limbaj,da!Un limbaj al nostru.

Dupa ceva timp,devenise un obicei.Mergeam pur si simplu mecanic,ca teleghidata pe drumul catre magazin si imi pierdeam tot timpul acolo.Eram rupta de tot ceea ce ma lega odata.Nu mai faceam parte din lumea de odinioara.Acum lumea mea era acolo.Printre discuri,muzica si instrumente.

La un moment dat incepusem sa cred ca am fost drogata.Credeam ca fiecare pas pe care-l faceam acolo,era imbibat in otrava.Imi imaginam privind prin miscroscop si vazand tot felul de bacterii,sub forma unor note muzicale.Ma imbolnavisem cu muzica si ma simteam atat de bine.Eram intr-o stare de reverie continua si nu mi-as fi dorit niciodata sa ies din ea.

De acolo am invatat tot ce inseamna muzica,talentul de a trasmite ceea ce simti astfel incat lumea sa te perceapa altfel.Nu eram artista.Niciodata nu am fost.Singurii artisti pentru mine,erau ei.Dar le multumeam in fiecare zi,asa cum stiam eu mai bine.In fiecare seara cand ma intorceam acasa, insiram pe o foaie de hartie,cateva versuri la care le gaseam cate o melodie.Iar a doua zi,dedicam versurile compuse de mine,lor.Dumnezeule,cat de fericita eram in momentele acelea.Tremuram din toate incheieturile si ma simteam ca intr-o stare de plutire.Ii vedeam fericiti si pe ei,iar acest lucru ma incanta si mai tare.

Imi traiam viata incercand sa-i fac pe ei sa zambeasca,sa simta fericirea,asa cum si ei au facut acelasi lucru cu mine.Iar restul,tot ce insemna rest,ceea ce ramasese acolo in lumea de afara,era egal cu zero pentru mine.Nu mai exista nimic.Doar muzica.

Bal masqué

2010-12-26T14:42:00.000-08:00

Snow Patrol-run

Asculta mai multe audio diverse

Trecusera cateva minute de miezul noptii,iar un mic bilet si-a facut aparitia sub usa mea.M-am repezit catre el iar cu sufletul la gura si plina de emotie,am rupt plicul si am scos foaia.Eram convinsa ca este o scrisoare.Ca mi-a trimis o scrisoare,in sfarsit.Dar nu!Era o invitatie la bal.
Un bal mascat organizat de familia regala,in cinstea reintoarcerii lui Earl.

Nu stiu cum,de la cine si mai ales de ce am primit aceasta invitatie,dar am hotarat ca trebuie sa merg. As fi vrut sa-mi aleg o vestimentatie speciala,extravaganta,sa ies cumva din tipar.Si exact asta am facut.

Cu totii se asteptau la o aparitie decenta si in acelasi timp sofisticata,o rochie lunga cu volane,imprimeuri si dantela,asa cum au ales celelalte invitate.Dar nu! Datorita alegerii facute,prezenta mea la bal a starnit nenumarate discutii.Toti ma priveau cu atentie in timp ce inaintam in sala mare de dans.Erau vizibil stupefiati si se intrebau intre ei,cine sunt eu.

Incalcasem absolut orice regula de prezentare la un asemenea eveniment si ma simteam excelent.Rochia mea era din catifea neagra,cu spatele gol si cateva degete deasupra genunchiului.Purtam pantofi negri,cu toc inalt,iar parul cadea armonios pe umeri.Masca era o improvizatie.Imi placea sa ma joc cu lucrurile pe care le gaseam prin casa.Hartie,ata colorata,nasturi,carton si alte nimicuri aparent nefolositoare.Se spune ca sunt creativa si ca sunt detinatoarea unei imaginatii bogate,asa ca m-am folosit de aceste lucruri si mi-am creat o masca originala.Evident,si ea depasea standardele unei masti purtate la un bal,dar tocmai aceasta era ideea.

Nimeni nu-mi putea cunoste identitatea,iar acest lucru mi se parea un atu.Un plus pentru a lasa in urma niste imagini invaluite in mister,ce nu pot fi uitate prea usor.

Prin masca mea,doar ochii si buzele erau vizibile.Privirea-mi era patrunzatoare,misterioasa si puternica,iar buzele erau atent colorate cu un ruj de un rosu intens.

Mereu mi-a placut genul de dansuri de la baluri,asa ca era foarte dornica sa-mi pun cunostiintele in aplicare.N-a fost chip.Cu toate ca observam foarte multi tineri privindu-ma intr-un mod curios de insistent,niciunul nu avea curajul sa se apropie.

Asa ca inaintam eu spre ei,dansam,ii sagetam cu privirea cat mai intens,le imbolnaveam mintile si ii lasam sa piara.Planuisem sa fac acest lucru cu toti cei prezenti acolo,doar pentru distractia mea.Asta pana am ajuns la el.

*Dansati?*

O voce placuta si dulce venea din spatele meu.Ma intorc,imi ridic privirea si il vad.Parca eram paralizata,nu-mi puteam misca picioarele si mainile,iar o ameteala puternica isi pusese ghearele pe mine.Parca as fi consumat un drog,o doza letala iar acum oscilam intre viata si moarte.

Repeta : *Dansati,va rog?*

*Sa dansez?Cum?Cu cine sa dansez?*

Extraordinar!N-am putut sa gandesc alte cuvinte.O formula ametitoare,delicata,o replica inteligenta,nimic.Paream o fraiera,o emotiva ce nu se putea exprima in cuvinte.

Lasa capul in jos,pufneste intr-un ras scurt si silentios si spune: *Cu mine,domnisoara.Va face placere sa-mi acordati acest dans?*

Nu mi-am putut misca buzele pentru a scoate un sunet,asa ca am miscat afirmativ din cap.

M-a luat de mana si de atunci nu mai stiam nimic de mine.Auzeam doar muzica si il vedeam doar pe el.Pluteam! Muzica intra prin mine si vibram.Nu stiu cum ajungeam de la un colt la altul,iar in final eram in mijlocul acelei sali ce-mi parea in acel moment gigantica.Eram doar noi.

Melodia se oprese,iar eu inca sunt lipita de trupul sau.Cand in sfarsit constientizez ceea ce se intampla,ma indepartez,il privesc pentru inca o data in ochi si fug.Respiram sacadat iar bubuiturile inimii le simteam prin tot corpul.Sangele o luase razna,creierul isi slabise judecata,iar eu alergam.

Nu-mi aduc aminte pentru cat timp am alergat fara oprire si nici macar unde intentionam sa ajung.Eram pierduta.Toata fiinta mea era pierduta!

Am doar 18 ani!

2010-12-07T12:01:00.000-08:00

Vama Veche - 18 ani

Asculta mai multe audio diverse

"Am doar 18 ani,sunt nebun(a),iubesc si nu am bani."

Cam asa incepe ziua mea acum.Gata!Pana aici mi-a fost!De azi sunt majora. Cel putin asta spune varsta despre mine,insa eu sunt pe departe de a fi majora.E ciudat,al naibi de ciudat.Au trecut 17 ani din viata mea si inca ma simt un copil.Intr-un fel chiar am asteptat ziua asta ,sa implinesc 18 ani si sa urlu tare: sunt fericita,stii?Intr-un fel imi doream sa fiu majora,dar pe cealalata parte, nu vreau sa mai cresc.De ar fi posibil cumva,as vrea sa ma opresc aici.Sa traiesc in continuare insa doar cu varsta de 18 ani,vesnic.Ar fi marfa,ce sa zic?

In tot timpul asta am reusit sa scot cateva fire albe de par de la diferite persoane,dar am reusit sa aduc si zambetele pe fetele unora.Nu stiu pe cati i-am facut sa planga si pe cati i-am suparat,dar imi pare rau. (Sunt si eu mica,nu?)

Stateam zilele trecute si ma gandeam" Uite,sunt fericita!" Chiar ma simt fericita,implinita si iubesc lucrul acesta.Imi doresc pentru mine o multime de lucruri si nu am de gand sa renunt.Probabil o sa sfarsesc intr-o facultate de franceza, pentru ca vad ca franceza ma bantuie inca din clasa a2a si nu mai vrea sa-mi dea pace.La inceput ziceam ca nici nu vreau sa mai aud de limba asta,iar acum iata-ma la profil filologie bilingv franceza. E clar ca "ceva e putred in Danemarca" si ca trebuie sa merg pe drumul asta.Si ce este un iubitor de franceza,fara Franta?E evident ca trebuie sa ajung acolo!

Imi place sa scriu,sa aberez,sa vorbesc mult,sa cant,sa admir poze si sa ma uit la multe seriale.Ador primavara si chiar imi pare rau ca de ziua mea este mereu frig.Dar azi am avut placuta surpriza de a simti caldura unui 8 decembrie.E incredibil pentru ca e tot ce-mi doream: sa fie cald si frumos de ziua mea!Poate e un cadou.In sfarsit de ziua mea a fost primavara!
Imi place cum suna 8 decembrie.N-as schimba data asta pentru nimic in lume.Oamenii nascuti pe 8,sau care au vreo legatura cu aceasta cifra,imi par extraordinari.Imi place si zodia mea si tot ce se spune despre ea,chiar daca nu sunt mare fana a prezicerilor.

Rosu?Rosu este culoarea mea,categoric!Ador tot ce este rosu.

Imi place fericirea,zambetul si tot ce ma face sa ma simt bine.Nu pot sa stau trista foarte mult timp si sunt foarte multumita cu faptul ca am puterea de a trece foarte usor peste dificultati.Sunt optimista si necurat de norocoasa,iar aceste lucruri ma fac sa ma simt si mai multumita.Reprezinta un pas in plus catre succes.Orice tip de succes.

Stiu ca sunt capabila sa fac tot ceea ce imi propun,iar daca n-o fac este pentru ca nu vreau.Sunt incapatanata.Uneori poate chiar prea incapatanata.

Imi plac oamenii diferiti,care au multe pasiuni si care se ocupa de sufletul lor.Imi plac oamenii profunzi care sunt capabili de a simti o sumedenie de sentimente in acelasi timp.Imi plac oamenii talentati,care canta,danseaza,scriu si deseneaza.Iubesc oamenii inteligenti ,bine crescuti si optimisti.

Sunt foarte curioasa si fac parte din acel grup de oameni care vor sa stie cat mai multe ciudatenii ,care vor sa afle daca mai exista si alte tipuri de viata si care vor sa vada Universul.

Nu-mi place deloc tara in care traiesc,dar sunt obisnuita.Si oricum nu imi fac probleme,pentru ca o sa reusesc sa ajung acolo unde imi doresc.

Vreau sa schimb lumea asta care a uitat sa zambeasca.Vreau sa schimb oamenii morocanosi si pe cei care se indreapta catre drumuri gresite.Vreau sa nu se mai promoveze prostia si tot ceea ce este total aiurea.

Vreau sa continui sa cant la chitara si sa pot sa invat orice melodie imi place.Deasemenea,imi doresc tare mult sa public undeva,ceva scris de mine.

Vreau,vreau,vreau!

Vreau si pot!Asta sunt eu!Sunt Maria ,am 18 ani si pot sa fac ce vreau!

I hate goodbyes!

2010-11-21T23:38:00.000-08:00

The Script - If you ever come back

Asculta mai multe audio diverse

Am ramas pironita in fata trenului si nu ma pot misca.Ma simt paralizata,parca construita din plumb.Cum se numeste un om care nu mai are capacitatea de a mai simti ceva?Nu stiam daca e frig sau cald,daca e zi sau noapte.Tot ce conta era ca stateam in locul acela nenorocit si asistam la acel final.Niciodata nu mi-au placut cuvintele de ramas bun.Cand le auzeam,simteam o durere profunda in sufletul meu si duceam instictiv mainile la urechi.Nici nu stiam ce fac si de ce.Tot ce stiam era ca daca mai ascultam,riscam sa-mi fie si mai rau.Ele nu fac altceva decat sa imbrace o despartire,in alte haine.

Stau in mijlocul garii,cu privirea pierduta in orizont.In mana framant un biletel si inca sper ca astfel va disparea.Inca sper ca va veni cineva si-mi va spune ca ce traiesc nu este adevarat.

Inima este deja in gat si cu bataile sale accelerate ma face sa am impresia ca in orice secunda va exploda.Parca vrea sa-mi perforeze creierul si sa iasa.

Strig acum.Strig cu toata puterea mea si-mi obosesc plamanii pana la limita.Dar strigatul meu isi are ecoul pierdut in lume.Un ecou spart ce si-a imprastiat cuvintele si nu-si mai poate duce scopul la bun sfarsit.Ma auzi?Nu!Sigur ca nu!

In capul meu imi construiesc imagini in care ma catar pe varful unei iluzii si raman acolo.Incep sa-mi croiesc haine din iluzii si sa-mi imbrac sufletul cu ele.Dar ghici ce?In realitate sufletul meu e inca gol.

In jurul meu nu vad nici gara,nici trenurile,nici sinele,nici femeia de la ghiseu care urla ingrijoarata:"Domnisoara!Sunteti bine?Doriti un bilet de calatorie?Domnisoara!"

Aici?Nimic!Ai luat si gara,trenurile,linia ferata si..sufletul meu.

Randurile tale se plimba in fata ochilor mei ca un film prost pus pe replay.Aceleasi randuri,aceleasi caractere,semne de punctuatie.Stiu continutul biletelului pe de rost.

Si nu vreau,nu pot sa accept.Daca e o gluma,am sa te iert.Daca ai vrut sa-mi fie teama,nu mai conteaza acum.Doar..doar strange-mi mana si arunca biletelul asta blestemat.Uita-te in ochii mei si spune-mi ca n-a fost niciodata adevarat.Spune-mi ca niciodata nu ti-ai dorit asta.Spune-mi orice dar nu-mi spune "Ramas bun.."

Unopened letter to..

2010-10-22T10:56:00.000-07:00

Tracy Chapman - Fast Car
Asculta mai multe audio diverse

My dear ... ,

Spune-mi,ai fi de acord sa-mi imprumuti sangele tau?Caci prin venele mele curg doar vise.Am nevoie de ceva care sa ma tina legata de lumea asta,macar pentru cateva ore.

As da dovada de o indrazneala fara limite,daca ti-as cere si camera in care iti depozitezi sufletul.Totusi,fac un apel disperat catre bunatatea ta. Te rog!Te rog,acum!Camera in care imi tineam sufletul,s-a fisurat(cauza necunoscuta inca).Asa ca sufletul meu,nenorocitul,a scapat.

In fine,am reusit eu sa-l readuc la mine,dar nu am unde sa-l tin.Am tot rugat diferiti oameni de pe strada sa ma ajute.Ma fixau cu privirea destul de ciudat,isi dadeau coate,dar in final spuneau "Sigur!"Simteam eu din tonul vocii ca ceva nu este in regula.

Stii ce ma gandeam?De unde au ei atata spatiu si pentru sufletul meu?Si cum am eu certitudinea ca nu-l tin in frig,in ploaie? Daca se uda,risca sa se strice.Daca este uitat in soare,s-ar putea sa se decoloreze.Stii tu,asta ar deveni o adevarata problema.Cine mai apreciaza un suflet decolorat?

Lasand astea intr-o parte,voiam sa-ti spun ca dupa ce o sa ma scutur de fiecare problema care sta pe capul meu,o sa-mi iau cateva zile libere si o sa fac o excursie catre fericire.Mi s-a spus ca acolo se dau dau zambete la pachet.Din cate am auzit,e o oferta destul de avantajoasa,asa ca nu trebuie sa o ratez.

Ei hai,iti promit ca nu te uit!Cand te-am uitat eu pe tine?Cand am fost in Desertul Melancoliei,nu ti-am adus o lacrima si un gand? Cand am castigat excursia catre Ploaie,nu am venit la tine cu cea mai mare picatura? Sau,aminteste-ti atunci cand mi-am construit casa aceea la Constanta.Cine ti-a adus atunci Marea,ha?Cine oare?

Stii ce nu-mi aduc aminte?Care au fost cuvintele pe care mi le-a spus Soarele atunci cand i-am reprosat sus si tare ca am nevoie de putin aer?Da,atunci cand simteam ca ma sufoc.Stiu ca se facuse foc si para si-mi promisese ca nu ma va mai incalzi vreodata.Stiam ca era doar o problema de moment,dar atunci chiar puteam vedea focul prin ochii sai.Aproape ma orbise.Mi-e tare dor de el.Ma gandesc ca poate are nevoie de cineva care sa-l incalzeaza,asa ca ii voi face o vizita.Sunt sigura ca va fi bucuros peste masura.

Uite,inchei aici.Iti voi lasa sufletul meu ( pentru rugamintea insirata la cateva randuri mai sus) si iti trimit un sincer(mi-ar placea sa spun ca e din suflet,dar acum e cam defect,stii tu) multumesc!

Love,

Maria

O lume nebuna,pentru oameni nebuni

2010-10-15T14:53:00.000-07:00

Placebo - Running up that hill
Asculta mai multe audio diverse

Ii aud pasii apropindu-se usor de mine.Curand stiu ca am sa-i simt si parfumul,ca o sa ajunga la narile mele si o sa ma ameteasca total,asa cum se intampla de fiecare data.Si..iata-l!E in fata mea.M-a prins deja si ma tine captiva cu privirea lui ucigatoare.Imi forteaza pleoapele sa se deschida,se uita drept in ochii mei,le spala culoarea,ma descoase, imi descompune pupila,irisul si cristalinul si nu-mi mai ramane nimic de facut.Ma priveste pret de cateva minute,iar apoi il simt ca se pregateste sa-mi spuna ceva.Muschii,dintii,limba,buzele parca fac parte dintr-un ritual de sacrificiu.Un ritual ce prevesteste o moarte lenta.

"Spune-mi!Sunt eu nebun?" ma vede zambind,asa ca ezita o clipa,iar apoi continua. Isi pune palmele pe umerii mei si spune cu un glas usor disperat:"Nu,chiar vreau sa stiu!Sunt eu nebun,oare?Ori toata lumea din jurul meu sufera de o boala mintala?"

S-ar fi asteptat sa-l privesc sincer,sa-i vand sufletul meu si sa-i spun ca se insala.Dar n-a fost asa.Sunt absolut convinsa ca nebunia lui este adevarata.E bolnav!Chiar e bolnav.Dar bizar este ca,tocmai acest lucru il face sa fie special.E un nebun cum n-am mai intalnit pana acum.Ma inspaimanta,aproape de simt cum iese sufletul din mine,cum tipa si implora disperat linistea.

Se potriveste perfect in cadrul acesta.Pentru ca lumea in care traieste,este facuta pentru nebuni.Este o lume numai pentru oamenii nebuni,defecti,ce-si rup bucati din suflete si fac schimb intre ei.Oameni ce se contrazic violent in discutii pe teme absolut neobisnuite.Cei care se intreaba de ce picatura de ploaie a udat pamantul acolo si nu cu 2 centimetrii mai departe.

Brutalitatea cuvintelor pe care le folosesc atunci cand vorbesc este naucitoare.Se agita,se consuma,analizeaza fiecare sunet pe care il percep.

Ei sunt oamenii care opresc circulatia sangelui si fac bataile inimii sa para mute.Ai impresia ca detin controlul asupra timpului,dar pentru ei timpul nu exista.

Sunt o nebuna si eu,la fel ca el.Nu sunt sigura daca exista un virus ce mi-a mancat creierul si m-a facut sa-mi pierd mintile,dar sunt nebuna.Suntem nebuni cu totii!Niste nebuni,intr-o lume facuta special pentru noi.

Simplitatea complicata

2010-09-29T12:47:00.000-07:00

Goo Goo Dolls - Without You Here
Asculta mai multe audio diverse

Adevarul e ca sunt incapatanata peste masura si-mi sustin ideea pana la moarte,fie ea chiar si gresita.Cate seri n-am pierdut,purtand discutii in contradictoriu,discutii lungi si fara sfarsit.El nu voia sa-mi dea dreptate,nu pentru ca lupta pentru ceea ce sustinea,ci pentru ca ar fi facut orice doar sa mai stau putin ,sa ma auda vorbind,sa ma stie acolo langa el.Dar eu puneam tot sufletul meu in discutiile acelea.Ma agitam si gesticulam nervoasa de parca m-as fi luptat cu situatii de viata si de moarte.Acum imi dau seama cat de caraghioasa trebuie sa fi parut.Il vedeam cum schita cate un zambet inocent in coltul gurii,dar incercam sa-l ignor.Nu aveam timp pentru asa ceva,trebuia sa sustin ceea ce afirmam.Uneori insa, nu puteam trece cu vederea si-l intrebam " Ce faci?!Ti se pare comic?Spune-mi!Chiar ti se pare comic?Marturiseste-mi si incheiem aici,sa stii!Eu atat iti spun!"

La sfarsit,vazand ca gluma se ingroasa si incep sa ma supar,ma imbratisa calduros,imi amesteca firele de par si-mi spunea ca am dreptate. "Da,asa e!Asa cum spui tu.Mereu a fost asa".

Era tot ceea ce voiam sa aud.Dintr-o data ma luminam la fata si-mi simteam pulsul revenind la normal.In urma fiecarei astfel de dispute ma simteam ca si cum as fi fost in perioada de recuperare,dupa o operatie dificila.Eram extenuata,dar in acelasi timp linistita, cu o pace in sufletul meu ca am reusit sa castig din nou.

Niciodata nu mi-am dat seama ca cel care-mi strangea mana de fiecare data,era el.Ca umarul pe care ma odihneam a fost intotdeauna al lui.Ca bratele ce se asezau usor in jurul trunchiului meu,au fost numai ale lui.Niciodata n-am realizat ca a fost singurul caruia ii pasa de situatia in care ma aflam.Cel care imi lua mana,ma ridica si imi spunea ca n-a vazut in toti anii lui,pe cineva mai puterninc decat mine.Asta in conditia in care stia foarte clar ca in acele momente eram oricum,dar nu puternica.

Ii placea sa ma priveasca atunci cand ma incapatanam sa repar lucruri.Ii spuneam ca pot,ca stiu foarte clar ceea ce trebuie facut.Le mesteream bine,iar in final ieseau mai stricate decat au fost atunci cand am pus prima data mana pe ele.Cu toate acestea,ma aratam triumfatoare,ridicand obiectul respectiv in mana si aratandu-i. "Vezi?Floare la ureche!"

Ma simteam bine langa el,chiar daca nu m-am gandit nicio clipa ca e cel pe care il voiam.Credeam ca am sa supravietuiesc si fara el,ca nu o sa ma afecteze intr-atat de tare o plecare de-a lui,incat sa simt ca ma usuc de dor.Ba chiar eram de parere ca nici nu ii voi simti lipsa.Imi luam usor la revedere.De fapt nici nu ma osteneam prea tare sa-l ascult atunci cand imi spunea ca pleaca.Perioada care urma fara el,era infernala.Ca si cum m-ar fi luat de o maneca si m-ar fi aruncat fara mila in mijlocul infernului.Imi lipsea tot suportul moral de care abuzam atunci cand era langa mine.De fiecare data cand se intorcea,saream la gatul lui si-l rugam sa nu mai plece.

" Sa nu ma mai lasi niciodata!Auzi ce-ti spun?Niciodata,te rog din suflet!"

Nothing is real,trust me!

2010-09-11T13:28:00.000-07:00

Apocalyptica - I Don t Care
Asculta mai multe audio divertisment

Cand am deschis scrisoarea, parca a cazut cerul pe mine. Am scapat cana cu cafea din mana si-ntro clipa m-am prabusit pe dusumea.Din ochii mei curgeau siroaie de lacrimi si ma simteam ca un copil autist,pierdut in lumea sa.Ma intrebam doar cum e posibil.Cum?

"- Stii ca vreau sa fiu tot eu,cel care strabate drumul acela fara sens,trece printre oameni fara sa-i vada,se izbeste de ei ,ii darama si nici macar nu-i pasa?Vreau sa fiu din nou cel care stie mereu unde esti,ce faci si de ce,fara ca tu sa-mi sufli o vorba.Cel care iti intelege tacerea,iti hraneste zambetul si-si incurca degetele in parul tau.Stii ca.. eu,eu chiar as vrea sa fiu din nou acela!" , imi scria.

La dracu cu tine.M-auzi?Dupa atata timp in care parca ai disparut de pe fata pamantului,te trezesti subit,intr-o zi de joi ,sa-mi vari sub usa o scrisoare,care pe deasupra mai e si anonima?Ce credeai istetule?Ha?Ce credeai?

"Ne vedem joi,ne vedem joi,am strigat.." melodia imi rasuna in minte,din ce in ce mai obsesiv.Poftim!Uite ce ai facut din mine!Devin paranoica,cad in delir si ma afund in ideile mele fixe. Deja vad tot felul de figurine care arata cu degetul spre mine si striga ceva, ce din pacate sau din fericire,este doar un ceva indescifrabil.Iti place?Spune-mi,iti place ce-ai facut din mine? Nu crezi ca era de ajuns ca devenisem ca un robot,un mecanism automat ce indeplinea unele functii conform unui program bine stabilit,care.. in fine,ai prins ideea!

"Ce se intampla?Domnisoara!Do..?"

Ei,asta-i buna acum!Ce se intampla?Ma intreaba ce se intampla?! Lasa-ma,nene!Nu te priveste,crede-ma!

M-au auzit toti locatarii trantind agresiv usa apartamentului , plecand doar cu ce aveam pe mine si cativa bani in buzunar. " Si-a pierdut mintile,iti zic!Biata fata,biata de ea!"

Aveam un ras atat de bolnavicios,de parca as fi fost detinatoarea unui buletin cu dunga rosie.Radeam in hohote,cu o pofta nebuna,cu gura pana la urechi.Nici macar nu mai aratam ca un om fericit.Depasisem demult limita aia.Si mai presus de toate, eram foarte departe de a arata ca un om sanatos.Mintal,desigur!

M-am urcat in primul taxi pe care l-am intalnit si " catre parcul de distractii,te rog".

Voiam sa-mi agit creierii,pana-mi simteam stomacul intorcandu-se pe dos. Sa-mi pierd banii in rotile acelea ,pana corpul mi-ajungea in colaps.Sa cad in coma si sa ma duc dracului odata.

Daca organismul meu reusea sa reziste la ceea ce-i pregatisem eu,puteam gasi si alte solutii,nu asta era problema.

Problema era ca ma agitam pentru nimic.Eram constienta ca nu rezolvam absolut nimic,prin ideile mele lipsite de logica.Dar ce era de facut?Deja obosisem sa-mi pierd mintile si sa-mi intorc sufletul pe dos.

Mi-am spus "E timpul pentru ceva nou.E timpul pentru salvare.Da,da!Asa este!E timpul pentru salvare!"

Si-ncep.Incep ceva nou!

Simple question: Can you love my soul now?

2010-09-03T03:05:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Diverse

Ma intrebi cine sunt?Chiar vrei sa stii cine sunt?Ar fi perfecta replica " Iti spun.Dar apoi va trebui sa te ucid". Perfecta,dar in acelasi timp inutila.Pentru ca sunt deja o criminala! Ucid suflete straine,asta fac! Ma hranesc cu iubirea lor si le las sa moara,deshitratandu-se.Nu mai stiu cum am ajuns sa-mi otravesc gandirea intr-un fel atat de morbid si cum am mers atat de departe.Parca mi-am sugrumat destinul, l-am sufocat,i-am inabusit caile sale intortocheate. Am pus pistolul la tampla lui si l-am obligat sa ma urmeze el pe mine,nu invers, cum ar fi fost normal si poate chiar sanatos. Am mers mana in mana cu ceilalti ucigasi de suflete si am invatat tot ce tine de tactica.E complicat,sa stii! Nu gasesti pe orice drum un instructor destul de priceput in ale sufletului.

Intr-o seara, bucurandu-ma de gustul incantator al vinului rosu,am lasat paharul din sticla scumpa,sofisticat pictata,pe masa din fata mea.Il priveam si incepeam sa ma simt din ce in ce mai aiurea. Probabil ai auzit, In vino veritas! M-a facut sa realizez ca tot ce alcatuia fiinta mea de odinioara, trecuse printr-o transformare exagerat de agresiva. Nici celule nu mai erau aceleasi, nici tesutul pielii mele,oasele,greutatea lor.Sa nu mai vorbesc de sange, care-si pierduse intru totul culoarea sa pura. Ma simteam straina.Straina de mine,iar acest sentiment se transforma usor in fobie.O fobie ce ma ataca neincentat.Anticorpii organismului meu si mai ales cei ai sufletului , nu au reusit sa faca fata microbului ce-mi manca creierul si tot ce tinea de logica aceea corecta, pe care odata o aveam.

Striga-ma,te rog.Nu-mi mai recunosc numele.Nu-mi mai recunosc sufletul.Nu stiu ce culoare a prins sangele meu,dar il simt mai rece cu fiecare zi care trece.

Mi-am dat demisia din slujba mea.Chiar daca parea perfect,singura ucisa de mii si mii de ori,eram eu.Ceea ce incercam sa fac,era simplu.Voiam doar gramul acela de razbunare,care sa ma alimenteze cu incredere.Credeam ca cu cat mai multe suflete ucid,cu atat mai mult te ranesc pe tine. Totusi am renuntat,dar nu stiu cum am sa supravietuiesc.Nu stiu cum am sa pasesc in lumea asta,fara sa simt nevoia de a ma hrani cu caldura unui suflet.Sunt ca un vampir,vezi? Ca cea mai groaznica creatura ce ucide pentru a trai.

Foloseam totul ca pe un scut, si astfel am reusit sa supravietuiesc atata timp.Acum as vrea sa incep un nou joc.Sa dau scutul la o parte, sa-mi dezbrac sufletul de haine si sa-l las asa.

It's killing me!

2010-08-28T02:32:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Stiu ca privirea mea pare paralizata,atat de fixa de parca as arunca cu sageti otravite in ceasul de pe masa.Ma gandesc,oare de ce am impresia ca detin puterea asupra timpului?Ca doar prin miscarea acelor de ceasornic il pot face sa mai stea putin,il pot impinge inapoi?

Azi timpul trece mai repede.Alearga,chiar.Timpul ma fugareste si-mi fura abilitatea de a observa ce se intampla in jurul meu.Sunt atat de suparata,incat as putea incepe o adevarata revolta impotriva lui.

Va rog! Nu lasati toamna sa-si verse puterea peste sufletul meu.Ma face sa ma simt atat de stearsa uneori,atat de moarta si putrezita de secole.Imi da sentimentul ca traiesc in propriul meu iad.

Repet!Nu lasati toamna sa-mi decoloreze sufletul .Opriti timpul pentru o clipa de iubire!

Stii ca de multe ori mi-am dorit sa-mi pot lungi falangele pana ajung la tine?Sa-mi plimb degetele pe fata ta,ca un paianjen al carui venin reprezinta un adevarat pericol pentru tine.As fi vrut sa te surprind de fiecare data cand clipesti si astfel sa fiu primul lucru pe care-l vezi atunci cand deschizi ochii.Sa-ti zgarai chipul cu unghiile mele pacatoase,si sa-ti fur frumusetea. Vreau sa-ti colectez sangele si sa-l transform in parfum.Al meu!Parfumul meu!

Ah,uite ce gand mi-a fulgerat prin minte acum.Stii ziua cand ai rupt cateva petale rosii si le-ai asezat pe pielea mea?Imi spuneai ca rosul petalelor se vede extraordinar in contrast cu pielea mea alba."Vezi?El moare pentru tine",imi spuneai. Si asa era,ucideai trandafirul pentru mine.Inca mai am petalele acelea,ascunse printre filele unei carti imbatranite.S-au uscat,sunt ofilite,dar parca inca si-au pastrat mirosul si inca ceva.Acel ceva esti tu.

Mi-am dat seama ca ai rupt frimituri din sufletul tau si le-ai presarat peste acele petale.Altfel nu-mi pot explica ce inca mai cauti tu acolo.

Forever means what?

2010-08-14T12:03:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

De la un timp,ma obsedeaza un lucru.Ma intind usor pe banca din parc si ma intreb oare cat dureaza acest intotdeauna? Stii tu, intotdeauna impreuna.Daca tot ce incepe,are un sfarsit,atunci unde dracu se termina misteriosul intotdeauna?

Sunt intrerupta de vanzatorul de inghetata.

Ma scuzi,dar nu!Poate as avea nevoie de ceva sa-mi indulceasca viata,dar nu e chiar ceea ce-mi doresc.

El pleaca,usor trist si cu privirea in pamant.Ce faci ,omule?Parca zambeai ultima data cand m-am uitat in ochii tai.Imi fura un gand si privindu-l din departare,ma intreb de ce-si nenoroceste viata vanzand inghetata.Aroma de ciocolata,vanilie,capsuni, viata se gusta in arome,oare?!

Revenind.

Mi-ai ramas lipit de retina si ma superi la fiecare inchidere de pleoape.Uneori, imi pare bine.Astfel ai sansa de a vedea lumea prin ochii mei.Dar tu nu esti numai acolo.Ar fi bizar.Esti peste tot.Nici nu-ti imaginezi cat de comic devii,atunci cand imi sufli fericire in vene.Ma gadila groaznic,iar respiratiile mi se transforma in hohote de ras si inunda bulevardul cu fericirea mea.

Stii ca te-am tinut si in palma?Nu,sigur ca nu stii!Atunci dormeai,dar mi-am luat putin timp pentru a te privi.Ti-am scris versuri pe obraz si pe ochi.Ti-am desenat aripi si asteptam sa te pot culege din zbor.Ma prosteam,evident.Dar traiam o poveste.

Uneori,crede-ma ca iti blestem zilele pe care le mai ai de trait.Devin lacoma,rea si vreau sa-ti fur sufletul,la propriu.

Alteori insa,din tot egoismul si rautatea mea,mi-as injunghia viata in spate,doar ca sa imi culeg apoi zilele de pe asfaltul incins de soarele ucigator si sa ti le daruiesc tie.

Stii ce?M-am hotarat sa-mi mut domiciliul,in sufletul tau.Nu-mi trebuie mult timp,bagajele le pot face in orice clipa si cel mai important,n-am nevoie de acte si semnaturi.

Acolo,timpul nu se masoara in secunde.

Hello.My name is Happiness.

2010-08-02T11:22:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

"Miroase a fericire.Simti si tu?"

E un stil de viata ratacit in goana timpului.Par negru,nepieptanat,pielea alba,palida,bine protejata de razele soarelui si ochii mari,negri,mai negri decat cel mai indepartat intuneric.Simte mirosul fericirii,culoarea ei.E ciudat,stiu.Dar acum o buna bucata de vreme,a gandit un praf de poezie.A insirat cuvintele pe o hartie alba si cu ajutorul unei pene de porumbel pur si-a scris povestea.Intamplator,povestea scrisa de el este chiar adevarata sa viata.

A trecut mai departe,la un alt mod de a gasi fericirea.Picta zilele,iubirea,cerul.Te pierdeai in detaliile imaginilor,in culorile atat de adevarate,in povestile rupte din sufletul lui.

Mai tarziu isi alerga fericirea,pana la epuizare.Inima ii batea accelerat,iar din secunda in secunda risca sa explodeze.Sa-l tranteasca la pamant,ca pe un soldat ce tocmai si-a dat viata pentru o lupta ce n-a fost niciodata a lui.Dar el continua sa lupte,chiar daca puterea fizica incepea sa-l paraseasca din ce in ce mai mult.Era o lupta in van,stii?Totul in van!

Intr-un final,gasirea fericirii devenise singurul motiv pentru care inima sa continua sa bata.Simtea ca este acolo undeva,ca trebuie sa o simta,sa o vada,ca trebuie sa fie a lui.Poate fi de neinteles,dar facuse o obsesie din asta.Ochii ii devenisera destul de obositi,iar in ei puteai citi fel de fel de povesti,de incercari,dezamagiri si multe regrete.Locuinta sa era construinta din bucati mari de fericire trecuta,iar hrana care-l ajuta sa traiasca,nu era altceva decat provizie de fericire.

Totul,tot ce-l incuraja era o fericire putrezita.O iluzie!

Pe un portativ rescris de zeci de ori si-a creat propria melodie,cu acorduri usoare dar incredibil de puternice asupra celorlaltor suflete.L-a ingropat in fata casei si spera ca melodia lui,sa devina sunetul pamantului.Odata ce acest lucru era posibil, sunetul pamantului nu era altceva decat..fericirea.

Impactul produs de creatiile sale, a fost unul hipnotizant,mai puternic decat orice magie existenta.Un fel de tatuaj pe care-l duci cu tine intreaga viata.O boala fara leac,poate chiar o cheie catre imposibil.

"Miroase a fericire.Simti si tu?" Da!Se simte,se aude,miroase a fericire!Pentru ca fericirea e in ceea ce facem,e in mainile noastre!

After life

2010-07-18T12:34:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Diverse

Imi fura suvitele de par si le poarta in vesnicul sau zbor al libertatii.Imi smulge parfumul direct din piele si il imprastie in lumea intreaga.Ma zboara cu totul,ma arunca,ma cheama.Adierea vantului de vara,cea atat de obsedanta,cutremuratoare,cea care aduce cu ea mii de suflete straine.In goana lui nebuna,se opreste in dreptul urechii mele si-mi sopteste ceva.Sunetele lui imi curg prin timpane si ajung in interior.Suna atat de familiar,atat de cunoscut,incat se activeaza ceva in sufletul meu.Pare a fi vocea ta uneori,care-mi spune exact ceea ce vreau sa aud,o data,de doua ori,vesnic.

Am vrut sa-mi cumpar o oglinda pentru sufletul meu,stii?Am vrut sa-l las sa se priveasca asa cum este el,poate sa-si retuseze micile imperfectiuni.Am vrut sa-i cumpar o oglinda,cu rama trandafirie,ce degaja un miros de lemn ud,proaspat.Dar imediat mi-am dat seama ca de fapt,sufletul meu este oglinda.

Iti amintesti noaptea aia nenorocita cand conduceai ca un nebun,cu muzica data la maxim,incercand sa-mi ignori disperarea din cuvintele mele?Cand doar o singura silaba reusea sa ajunga la urechile tale,puneai degetul pe butonul radio-ului acela ieftin si il fortai mai mult si mai mult,pana-ti dadeai seama ca este volumul cel mai tare posibil?Atunci ai fost la un pas de a lua ultima inghititura de aer, si m-ai intrebat ce urmeaza dupa moarte.

"Nu stiu,dragul meu.Poate ceva total diferit,sau poate nimic"

Nimic?!Cat de mult iti racea sangele acest nimic.Cum iti curgeau involuntar lacrimile si privirea ti se incetosa. " Cum nimic?Cum?Cum nimic?" Cred ca te-a auzit o lume intreaga punandu-ti aceste intrebari,cuprins de spaima.Parca le vedeai pictate pe pereti,tavan,parca auzeai mii si mii de voci intreband acelasi lucru.Spun ca te-a auzit o lume intreaga,pentru ca noi toti avem la un moment dat aceleasi intrebari si le auzim de fiecare data cand unul dintre noi le gandeste.

Ne e frica de tot ceea ce nu stim si nu putem afla,de necunoscut si de un ramas bun.Ne-am putea numi foarte usor niste lasi,niste fiinte fara acea sclipire de vitejie.Dar suntem doar niste copii.Esti un copil,dragul meu,doar un copil.Intotdeauna cresti,inveti si continui sa cercetezi,pana in momentul in care nu mai ai ce.

La un moment dat te opresti si-ti dai seama ca cel mai intelept lucru pe care-l poti face este sa traiesti.Sa simti viata in interiorul trupului si sa respiri.Acum,maine,raspoimaine,de mii si mii de ori pana te convingi ca traiesti.Acum!Acum traiesti!

In finalul cartii tale abia publicate,ultimul capitol poarta titlul de viata.Cand ai fost intrebat care este povestea acelui capitol,ai spus ca tot continutul cartii tale,toata magia,tot condimentul special,se afla in acel ultim capitol,numit viata.

De atunci ai devenit un autor destul de indragit,cu mii si mii de fan care-ti iubeau pur si simplu cartile.Citatele tale erau pretutindeni,aproape ca devenise o moda.Dar atunci te-ai oprit si ai hotarat sa fii mai intai autorul vietii tale si abia apoi autorul unei carti pentru toata lumea.

Life ? Just magic

P.i.a.n.o

2010-07-07T12:10:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Pianistii sunt oameni cu degetele lungi si sufletle pline.Ei nu cer niciodata nimic,doar daruiesc.La fel si el.Il vezi mereu in acelasi palton lung,negru,cu care matura strazile mizerabile.Nu trebuie sa te lasi inselat de privirea lui intotdeauna fixa,patrunzatoare,pentru ca de fapt nici nu te priveste,ci se uita prin tine.Nu stie niciodata ce se intampla cu el,sau pe langa el.De nenumarate ori auzi masini claxonand asurzitor,soferi enervati pana la limite si frane puse parca in ultima secunda.

Se opreste in mijlocul strazii,in plina circulatie si asezandu-se turceste isi fixeasa degetele sale subtiri pe copertile cartii,incepand sa citeasca plin de pasiune,incat parca vezi randurile filelor cum ii circula prin vene .Pare o statuie,pietrificat,lasat la admiratia celorlalti.

Isi mananca plamanii fumand zi de zi,pana la ultima tigara.Nu are cea mai sanatoasa viata,dar nu crede in reguli si teorii.Libertatea este modul lui de a trai,de arata cine este.Deaceea ar putea deveni foarte usor definitia unui suflet adevarat.

E un nonconformist in cel mai puternic sens al cuvantului.Ar accepta sa fie ars pe rug pentru a proteja ideile sale.Crede ca originalitatea este pensula care coloreaza sufletele oamenilor.

Casa lui arata atat de groaznic,incat ai putea sa juri ca nu locuieste nimeni acolo.Nu-i pasa decat de colectia sa uimitoare de discuri,adunate din toate colturile lumii.Traieste prin muzica!Se hraneste,viseaza,se relaxeaza,comunica si totul numai prin muzica.

In ciuda varstei sale inca fragede,a reusit sa colinde strazile Parisului,incat ar putea fi un adevarat ghid chiar si cu ochii inchisi.Si-a rupt o bucatica de suflet si ascuns-o in peretii celor mai puternice cladiri.Vasta lui experienta l-a ajutat adesea sa se descurce si in cele mai dificile situatii,chiar daca nici nu-si da cu adevarat silinta in rezolvarea unei probleme.

Ii place sa-si petreaca timpul pe un camp liber,privind cu admiratie stelele.Vorbeste ziua,noaptea,cand e treaz,sau cand doarme.Nu-i pasa ca poate fi surprins vorbind singur pe strada.Stie ca exista cineva care chiar il asculta sau daca nu, se asculta chiar el.

Nu cred ca exista suflet mai bogat ca al sau.Prin muzica si carti,a reusit sa incerce zeci,sute,mii de trairi.Toate par atat de asemanatoare incat ai crede ca in fiecare zi se simte la fel.Dar nu,el reuseste sa despice sentimentele,sa le simta,sa le traiasca intens,pana in ultima secunda.

In fiecare seara,dupa ce-si ia ramas bun de la stele,scoate din buzunar un biletel din hartie alba,mototolita,pe care scrie dezordonat si aproape indescifrabil, cate o fraza din cartea pe care tocmai a citit-o.Aseaza biletelul in palma si il intinde catre cer,lasandu-l sa zboare in bataia vantului.E unul din modurile sale unice, de a comunica cu lumea.

Singura sa nemultumire este ca lumea incepe usor sa uite de Beethoven ,Mozart,Vivaldi si multi alti oameni ai artei.Acest lucru parca il macina cu totul,il descompune in bucatele,paralizandu-i simturile.Dar, niciodata,niciodata, nu va inceta sa creada ca cea mai pasionanta arta a luat nastere atunci.

Probabil nu va muri niciodata.Nu! El sigur nu va muri niciodata!

Addicted

2010-07-02T08:07:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Vedete

Ce sete ucigatoare te stapaneste acum!Imi bei sufletul cu ajutorul unui pai,cate un pic in fiecare zi.Te bucuri de gustul lui,il analizezi,il savurezi.Peretii paiului ma stiu deja.Ma striga dupa un nume pe care n-am reusit niciodata sa-l inteleg,cu toate ca vocile imi zgarie mereu urechile.Ma simt ca intr-un tunel la capatul caruia se afla sfarsitul.Dar sfarsitul acela imi place.Ma inghite,ma topeste,dar imi place!

Ochii tai preiau usor culoarea ochilor mei,verzi,puternici,senini,la fel si parul,buzele,pielea.Pana si celule mele au devenit ale tale acum.Iar sangele,evident,sangele meu rosu-trandafiriu,iti relaxeaza venele.

Ce a mai ramas din el,din sufletul meu,arata ca in vremea unui razboi.Ai uzat partea sudica,l-ai inmuiat de tot cu lacrimile tale.Il agati cu un carlig,de sarma fericirii si-l uiti acolo.

Ha!Sarma fericirii,zic? Nu mai arata demult asa.Doar titlul ii da un strop de culoare.In rest,e cu totul altceva fata de ce a fost candva.

Stii ca, dupa ce imi inghiti sufletul,el incearca sa gaseasca drumul catre sufletul tau.Dar acolo, surpriza! Codul de bare nu functioneaza iar accesul este interzis.

Nu stiu cum,dar am devenit ca plastelina.Sunt totusi, un pic mai speciala.O plastelina ce functioneaza doar in mainile tale.De fapt,e destul de riscant.Esti mai periculos decat orice criminal,pentru ca nimeni,niciodata, nu ma va putea ucide in felul in care o faci tu.

Cateodata imi lipseste ceva si mi se face foame.Dar e o foame care-mi mananca farama aia de suflet care mi-a mai ramas,nu stomacul.Imi lipseste ceva,iar imediat ce reusesc sa inteleg ce este acel ceva,imi dau seama ca nu-l vreau si il resping din ce in ce mai agresiv.

Intr-o scurta revizuire a trailor mele,imi dau seama ca sunt dependenta!Dependenta de ceea ce ma ucide.Am nevoie de un spital,o camera speciala,in care sa-mi tratez dependenta.

Pana atunci,insa, sunt aici!

Better days

2010-06-12T06:51:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Sa plecam cu totii in Londra ,cu primul avion,fara bagaje umplute pana la refuz,fara explicatii si pareri de rau.Sa ne indraptam catre primul restaurant chinezesc si sa alegem un meniu la intamplare,chiar daca n-avem nici cea mai mica idee ce va contine.

Sa mergem cu trenul,azi,maine,poimaine, fara a fi neaparata nevoie sa ajungem undeva.

Trebuie sa studiem oamenii,de la expresiile faciale,pana la modul lor de a se imbraca/comporta.Ar putea deveni un adevarat spectacol de teatru.

Apoi,sa plantam o floare in fiecare loc de care ne leaga cate ceva.Floarea va creste si va ramane amintirea timpului mort,dar o amintire vie!

Sa cumparam un cadou unei persoane pe care nu am mai vazut-o pana acum si sa ne bucuram de reactia pe care o va avea.

Sa fim acolo unde nimeni niciodata nu a fost, sa fim la momentul potrivit in locul potrivit.

Intr-un moment special,sa ne lasam semnatura in fiecare loc in care pasim,dar semnatura sa fie atat de subtila,mica,ascunsa incat nimeni sa nu o poata vedea.Sa fie micul nostru secret.

Acum,dorinta mea este sa stau pe plaja noaptea si sa ascult doar valurile marii si muzica mea.

Sa cant la chitara Knock Knock Knockin' on heaven's door si astfel sa ma rup pentru trei minute de realitate.

Trei minute?Cat de mult ar insemna asta?Cate clipe?Cate batai ale inimii?Cat aer in plamanii mei?

Cata fericire incape in 3 minute?

In ce se masoara nebunia?

2010-05-31T03:49:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Iti infasor sufletul intr-o tigara si te consum cu o lacomie ce pare a nu fi a mea.Te transformi in fum.Intr-un fum mai mut decat tacerea ,un fum murdar,mizerabil,care se izbeste mortal de peretii sufletului meu.Mi-au slabit plamanii,s-au subtiat si sunt gata sa se transforme in cenusa,chiar daca eu ii simt mai grei decat plumbul.

Ah!Cat de ironic!Stiu ei ca drogul meu e atat de ucigator?Ca provoaca o dependenta fara scapare?Si mai mult decat atat,stiu ei ca drogul meu e legal?

Ma inunda un ras nervos,grav,puternic,dar mut!Rad cu o sete atat de vie,de parca viata ar fi o gluma.Rad,dar rasul meu prevesteste un declin mintal.

Stii ca imi spuneai ca nebunii iti par interesanti?Ca au un creier special,chiar de invidiat?Ei bine,dragul meu, iata-ma acum!Sunt nebuna,sunt speciala!N-ai decat sa ma iubesti.

In momentul asta,parca mi-as smulge sufletul si l-as tranti de tavan.Asa poate va ramane suspendat acolo si va fi capabil sa vada adevarata realitate.

Ma simt ca un mim cu o viata doar in alb si negru.Un actor mut ce-si mimeaza in disperarea lui,viata.

Ma simt ca o carte de A, din mana unui iluzionist cu trucuri mai vechi decat pamantul.Un iluzionist a carui viata inseamna magie.

Cateodata ma simt ca urechea unui surd ce-si cauta in neliniste bataile inimii sale.

Ma simt ca scena unui actor care si-a hranit sufletul acolo.

Ca portativul unui pianist care canta de-o viata.

Sunt pensula pictorului din Vama care schiteaza marea si nisipul.

Sunt obiectivul unui fotograf ce imortalizeaza linistea dinaintea furtunii.

Dar azi, azi sunt doar eu.

Lipseste "u"

2010-05-19T10:44:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Diverse

Stii castanul acela vechi?Castanul sub care ma asezam adesea,incercand sa-mi despic gandurile si sa ma inteleg mai bine?Unde faceam o scurta vizualizare a vietii mele,ma proiectam in viitor si inventam dialoguri interminabile,calatorii in jurul lumii si experiente imposibile?

Oh..stii tu castanul ala , ale caror frunze imi cadeau lin pe umar,trezindu-ma din visul in care ma adanceam din ce in ce mai tare?Mirosul lui..Ah!Mirosul unei vremi demult trecute,o cenusa ce se uneste cu pielea mea,cu atomii si cu sangele meu si imi fura pe nesimtite identitatea.

Nu pot ucide anii aia!Nu ii pot strapunge,nu le pot fura viata ce domneste in adancul lor.Nu pot alunga parfumul pulverizat pe sufletul meu,nu..

Imi rascolesc mintea si foile vietii mele,pentru a mai vizualiza inca o data o dulce amintire.Stii ca..ce e mort,mort ramane.Dar ce e viu si nu mai moare..?

Totusi iata-ma in fata lui! El falnic,puternic,nemuritor,intr-o pozitie ce-mi inspira superioritate,iar eu mica,atat de mica incat ma simt incoltita,strivita de crengile lui ce-mi intind campcane,aruncandu-ma intr-un labirint viu.Ma aplec,incordata,si culeg din fata mea o castana,pe care o var in buzunar fara a-mi arunca nici macar coada ochiului,pe dansa.O voi pastra,ca pe un talisman,talismanul vietii mele,cu o deosebita valoare sentimentala,ce nu-mi da voie sa desfasor nicio activitate,in lipsa lui.

Si ma pregatesc sa plec,departandu-ma usor, cu pasi marunti,dar cu privirea fixata pe trunchiul vechi, pe care zace insemnat cuvantul "iubire" , al carui "u" ce simbolizeaza "uitarea", a ramas sters de ceva vreme.

Eu plec,el ramane.

Alcohol

2010-05-04T11:35:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Sa bem!Azi,maine..sa bem pentru mine.Fa un toast,pentru numele meu,nume ce zace scrijonit pe acel perete pe langa care treci mereu,absent,pierdut,rupt de ceea ce te inconjoara.Vreau sa vad paharul din sticla scumpa,in mana ta.Sticla armonios colorata,cu o forma atent aranjata,intr-un mod bizar de artistic.Vreau sa vad cum il topesti,cum faci sa curga vinul din el si astfel sa piara adevarul.Sa se imprastie pe podeaua asta veche si nenorocita de timp.

Bea!Bea pentru mine,iubitule.Lasa alcoolul sa intre in sangele tau.Sa-l controleze,sa-ti faca inima sa bata dupa un anumit ritm.

Esti artist,stii bine.Esti programat biologic pentru a te imbata cu fluidul mortal produs de arta.Se spune ca cei creatori de frumos,au o viata diferita.Ca sangele ce aluneca prin venele lor este grav infectat de o substanta imposibil de studiat,o anume combinatie ce depaseste chimia cunoscuta de om.Substanta ce pentru muritori apare ca o otrava,ceva letal,ucigator,negru.

Pentru tine insa,artistule,este hrana talentului tau.O ai in sange,in carne,in oase si mai ales,in suflet.

Bea artistule,bea!Trebuie sa te ineci in marea creatiei tale.Trebuie sa fii constient de brutalitatea cu care ne furi sufletele,prin arta.Nu ai idee de puterea pe care o detii.Nu ai idee ca ale tale creatii reprezinta un adevarat magnet pentru noi,pentru sufletele noastre.Devine hipnotizant,ca si cum am cadea grav intr-o transa din care nu ne mai putem trezi.

Asa ca trebuie sa bei,pentru tine,pentru mine,pentru cei ce nu sunt asa,pentru cei ale caror suflete le-ai furat.Bea artistule,bea!Bea pentru arta,pentru frumos!

Dreams

2010-04-27T10:14:00.001-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Ma gandesc la cat de multe povesti stiu peretii astia.Ziduri vechi,puternice,aparent neatractive,incarcate cu vopsea intr-o culoare obositoare.Cate voci au ajuns la urechile lor,cate certuri si iubiri,cu cate lacrimi au fost ei spalati si mai ales, la cate scene au fost spectatori.Ei vor ramane mereu martorii care nu pot face nimic altceva decat sa priveasca si sa asculte.Sunt prinsi acolo,legati de maini si de picioare,obligati sa fie atenti,sa retina ,sa pastreze amintirea,ce le devine cea mai mare tortura.

Ma simt paralizata,stii?Imi simt degetele grele,tari,pietrificate,iar ochii obositi,gata sa se inchida.Picioarele nu pot urma un drum anume,o cale de iesire,iar creierul parca nu mai e in stare sa dea un semnal,o comanda.

Seamana a vis,a stare de plutire,in care tu esti undeva deasupra corupului tau si te privesti.Ai vrea sa schimbi ceva,sa te iei de maneca si sa te tarasti afara.Sa dai orice indiciu pentru te aduce pe calea cea buna.

E bizar,pentru ca niciodata nu mi-au placut visele.Parca devin prizoniera mintii mele,intr-o alta dimensiune si parca sunt propriul meu dusman.Nu am cui sa-i cer ajutor,pentru ca tot ce ma inconjoara face parte dintr-o lume imposibila,inexistenta si totusi potrivita mie.

Dar uneori,pe drumul realitate-vis,sunt pusa in fata unor usi.Trebuie sa aleg usa pe care o doresc,fara a sti ce se afla dincolo de ea.Imi place sa ajung acolo unde la intrarea in celalalt taram,am o pensula mare,stufoasa, si o paleta de culori de unde imi pot alege orice noanta pentru a-mi colora lumea. Pot modela copacii,cerul,norii,iarba,frunzele si chiar pe cei pe care-i vreau in visul meu.

Alta data insa, ajung pe un taram cenusiu,depresiv,unde iti iese in intampinare groaza.O groaza nebuna,agresiva,vie.Atat de vie incat o simti in sufletul si trupul tau,ca pe un fior de gheata .Iti opreste sangele si respiratia si iti da impresia de sufocare,ce te arunca si mai tare in groapa terorii.E acel vis dupa care inca mai simti amprenta groazei pe pielea ta.O amprenta ce apasa greu,vizibil dureroasa.

Si mai sunt acele vise in care nu-ti gasesti pamant pentru picioarele tale.In care cazi in gol,fara a ajunge la sol.Iar momentele acelea par o vesnicie,o eterna nebunie.

Stiu ca ti-e teama de vise,de ceea ce-ti pregateste noaptea.Ai vrea sa-ti umpli pumnul de pastile ce te pot tine treaz,de cesti intregi de cafea si poate,ca o solutie finala,de un revolver.

Why do I hate you?

2010-04-14T12:12:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Te urasc asa cum urasti un om pe care abia l-ai intalnit.Nu-l cunosti,il vezi pentru prima data, nu stii ce cara in spate si totusi il urasti .E un sentiment atat de puternic ce prinde radacini zdravene in sufletul tau.Il nimicesti cu sagetile otravite ale privirii tale si parca nu te mai saturi.Dar nu vrei sa-l urasti,nu.N-ai absolut nimic cu bietul om ce a indraznit sa-ti iasa in cale.
Exact asa te urasc eu pe tine acum.Nu te cunosc,nu stiu cine esti si mai ales de ce esti aici,acum,cu mine,in sufletul meu.Dar te urasc!Te urasc mai mult decat iti pot explica cu ajutorul umilelor mele cuvinte.E mai presus de fiinta mea .Te urasc pentru ca semeni cu el.Pentru ca unele gesturi care erau doar ale lui,tu le-ai furat.Nu stiu exact de ce fel de mijloace te-ai folosit si sincer nici nu ma intereseaza.Singurul lucru pe care-l stiu e ca sentimentul acesta incepe sa ma controleze.Nu suport sa-ti aud vocea,acelasi tibru,acelasi ton cald ce ma scoate din minti..NU!
Poate ca in tine am cautat prea multe parti din el.Asa cum am facut intotdeauna,un fel de proba eliminatorie,o proba pe care oricine o putea trece numai daca ceva al lui,putea fi regasit si in celalalt.
Aici insa,la tine,am gasit surprinzator de multe parti din el.Bizar,as putea spune.Parca toata fiinta lui,se prabusise peste tine.Parca erati unul si acelasi,dar eram constienta ca sunteti total diferiti.Poate ca mi-era mult prea dor de el si golul ce ramasese ,s-a umplut cu tine.
Imi pare rau ca te urasc,ca esti ca el,ca te vad ca fiind el.Ca te privesc pe tine si vad doar ochii lui stralucitori ce parca imi soptesc ceva.
Si il aud!Il aud,oh!In fiecare zi,ora,minut,secunda..il aud.E ca ticaitul suparator al unui ceas ce nu vrea sa taca.E zidit in peretele urechilor mele si parca mi-as sfasia pielea,mi-as sparge timpanul,as ramane surda de tot,doar ca sa nu-l mai aud.
Surda,oarba,rupta de realitate, m-ai iubi?Ai cerceta in mine dincolo de ceea ce vezi?Spune-mi,m-ai iubi?
Ma vad in oglinda in fiecare zi si incerc sa ma descopun,sa imi vad fiecare parte mai de aproape.Simt ca intru in oglinda,in imaginea mea,in cealalta eu,ca ma sufoca,asemenea unui eu malefic.Ca ma vrea moarta,putrezita,uitata.
De ceva zile ocolesc oglinda din holul cel mare.Nu vreau sa ma vad.M-am saturat de fata pe care o privesc zi de zi si care nu mai seamana demult cu mine.

A song to remember, a song to forget.

2010-04-10T14:10:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Traieste intr-o garsoniera mizerabila,iar singurul lucru care da un sens vietii sale este muzica.Inseparabil de chitara lui veche,incarcata cu atatea amintiri,stearsa de atatea lacrimi si atinsa de o multime de degete fragile,o chitara ce aparent banala,devine o minune in mainile sale.
Ireal!E ireal de frumos ce poate iesi din sufletul sau atunci cand incearca sa-si puna sentimentele pe un portativ.Degetele sale gandila usor fiecare coarda si face sa vibreze fiecare suflet aflat langa el.
Iar vocea?Vocea apartine zeilor.Nimic din ceea ce privesti,nu este omenesc.
El pare ca a trecut demult de stadiul de a mai fi om,fiinta muritoare.Te uiti la el si stii ca intr-o zi degetele ce ajuta la alcatuirea acelui cantec divin,vor putrezi in pamant,iar vocea va ramane pierduta undeva,amestecata cu cea a vantului salbatic.Stii asta si totusi nu poti crede.Personajul ce tocmai te-a lasat sa-i vezi sufletul,sa-l asculti,nu poate muri vreodata..
In fine,e un om foarte neingrijit.Parul sau ciufulit ii da un aer de rebel,de tanar fara griji.Iar hainele sale zdrenturoase,il fac sa para un om de nimic,lipsit de orice urma de unicitate.El insa isi tine talentul inchis in sufletul sau,iar daca n-ar fi nevoit sa cante pentru a-si continua existenta,si-ar ascunde indemanarea aceasta si mai mult,astfel incat nimeni niciodata sa nu o poata cunoaste.
Nu pare un om fericit.Dealtfel nici nu este.Nimeni nu stie ca sufletul sau este strapuns de un glont mai ucigator decat insasi moartea si ca veninul ce curge din el ii zapaceste creierul zi dupa zi si il duce incet catre culmile nebuniei.
Peste ceva timp il vei vedea pierdut,cel mai probabil intr-un spital de boli mintale,hranindu-si nebunia intr-o camera suparator de alba.Il vei recunoaste!Va fi pacientul mereu tanar,ce canta in nestire o poveste de neinteles.

For my soul

2010-04-07T15:57:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Da,vreau sa stiu ce pot atinge cu degetele mele .Vreau sa stiu pana unde poate fi auzita vocea mea.Sa strig atat de tare incat sa simt ca imi plesnesc plamanii.Vreau sa stiu ca sunt aici si ca traiesc.Sa-mi misc picioarele si sa nu para doar un mers.Vreau ca ale mele cuvinte sa reuseasca sa strapunga orice,sa treaca de fiecare bariera.
Vreau sa fiu acolo,vreau sa fiu aici.Sa vad toate tipurile de oameni si sa reusesc sa le inteleg sufletele.
Pentru ca vreau atat de mult sa simt cu adevarat mirosul si gustul aerului pe care-l respir,aer fara de care nu pot sa traiesc.Vreau sa-l simt,sa inteleg de ce-am atata nevoie de el.Sa-i descompun partile,sa-l studiez.
Vreau ca apa sa nu-mi para doar lichidul vital,nu.Vreau sa vad in ea adevarata sa putere.
Vreau sa te inteleg pe tine.Sa ma uit prin ochii tai,sa-ti vad sufletul.Sa stiu ca e acolo,sa-l cunosc,sa-l ajut.Sa-mi doresc sa stiu mai multe.Sa devin dependenta.Vreau propriul meu drog.Sa-mi prepar doza in fiecare zi si sa-i simt veninul ucigator,in sangele meu.
Si nu vreau sa stiu cand am sa mor.Nu vreau sa stiu ca viata mea e ca o lumanare si ca intr-o zi,focul sau se va stinge si voi ramane pierduta.
Nu vreau sa fiu o simpla amintire,sa raman ascunsa in memoria cuiva.Cineva sters,ireal,gol..mort.
Pentru ca daca o sa fie asa,o sa folosesc orice metoda pentru a-mi trezi sufletul la viata.Ma voi hrani cu sangele si sufletul tau,iti voi sfarama oasele si carnea,iti voi fura pana si viata,doar ca sa traiesc..

Home

2010-04-02T08:39:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Vreau o camera.O camera doar a mea,cu o singura fereastra indreptata catre cer,astfel incat sa ma pot bucura in fiecare seara de magia lunii.Vreau o camera care sa se potriveasca perfect cu sufletul meu,poate chiar o camera a lui ,pictata in culori linistitoare,iar pe pereti sa fie scrise cu un condei vechi,parti ale povestii mele.
Iar de fiecare data cand le voi citii,picaturi reci vor curge din ochii mei.Unii le numesc lacrimi,dar eu prefer sa le numesc parti moarte ale sufletului meu.
Mobila?Mobila vreau sa fie confectionata din sentimente.Azi dorm pe patul fericirii,maine poate mananc la masa iubirii,iar raspoimaine voi citii relaxata o carte pe fotoliul intelepciunii.
Vreau flori multe.In fiecare coltisor al camerei vreau cate o floare rosie,care sa nu se ofileasca niciodata.
Voi mai avea nevoie doar de un pian.Voi vrea doar sa aud clapele pianului producand sunete linistitoare si sa simt gustul dulce al unei cafele adevarate.
Asa as vrea sa arate camera mea,iar de fiecare data cand simt nevoia sa ma rup de realitate,sa ma pot refugia acolo,sa ma pot vindeca,si poate intr-o zi sa te pot aduce si pe tine .

Poate ca m-am saturat sa mor in fiecare zi cate putin.Poate am nevoie de ceva al meu.

Silence

2010-03-25T11:50:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Diverse

Azi cuvintele sunt in greva,iubitule.N-am sa-ti mai intind pe retina nicio litera.N-am sa-ti mai pictez pielea cu numele meu,nu.De azi am sa folosesc un alt limbaj,unul pe care-l stiu doar eu.Am sa te privesc cum incerci sa-ti cauti cuvintele,dar n-o sa le gasesti,pentru ca ele nu mai sunt acolo.Ai sa ma privesti in ochi si ai sa ma implori sa rup blestemul,dar stii ca acesta nu se poate rupe ca o simpla franghie.Am invocat tacerea si am platit cu sufletul tau.Acum bucura-te de dulcele ei gust si poate asa vei intelege neintelesul meu.

Nu mi-e dor de vocea ta,pentru ca ultimele tale vorbe inca imi gandila timpanele acum.Vibreaza in mine,precum corzile unei chitare vechi,atat de vechi incat si sunetul pare ca s-a ingalbenit.

Dar tu?Iti sfasii pielea cu care ti-e imbracat trupul,incercand sa scapi de acest blestem,dar otrava lui a patrans demult in interiorul sufletului tau.

Ce strigat de durere,ce urlet scoti acum.Ai crede ca nu inseamna nimic,dar inseamna absolut totul.Ca o iesire a sentimentelor tale,pe care nu le-ai putut exprima in cuvinte atunci cand ai avut ocazia.Iar acum?Acum nu le mai poti controla.

Devii pata neagra de pe panza mea atat de alba.Pot oricand sa sterg orice urma a existentei tale vizibile,dar impotriva existentei sufletului tau,nu pot face nimic.

Te las sa te scalzi in propriul sange fara sa fac ceva pentru salvarea ta,stiind ca e atat de simplu,doar vocea mea te poate salva.

Dar nu!Azi am arestat cuvintele.M-am saturat ca ele sa detina toata puterea.

Marea ta

2010-03-17T11:27:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica

Taci!
Asculta!
E sufletul meu.Scoate un sunet destul de ciudat de la o vreme.Ca si cum o mie de picaturi s-ar prabusi in acelasi timp,pe o suprafata neteda,intr-o camera cu un ecou ce reuseste sa amplifice durerea picaturilor .Oare plange?Oh sufletul imi plange!Il auzi cum se zbate?Cum vrea sa-mi sparga trupul ce-l tine captiv si sa iasa afara?Il simt cum imi macelareste muschii provocand dureri nebanuite,cum iese aproape de pielea mea moale,proaspata, si mi-o desface ca pe o foita.Oh ce ma doare!Ce doare!Sufletul ma abandoneaza!

Iar inima?Oh,inima mi-e ca o bomba cu ceas.Ticaiturile ei imi imbolnavesc mintea.Astept cu urechile palnie, momentul cand va exploda.Dar parca o secunda-mi pare o ora,iar ora un veac.Inima nu-mi explodeaza,nu!Doar ma chinuie!

Oh si cat as vrea sa ma uit in ochii tai acum,sa le analizez usor culorile si sa-ti smulg inima din piept,cu palma mea grea.Sa-ti infig taruse in ea ca si cum ar fi inima blestemata a unui varcolac.Sa te las sa ratacesti fara suflet,fara ochi,fara brate,fara tot ce detineai.
Nu stiu de ce,dar am omis sa-ti spun ca azi dimineata,in timp ce-mi invatam sufletul sa zboare, o picatura de ploaie s-a zdropid brutal in palma mea..Oh,era de o frumusete nemaintalnita.Era pura!Atat de pura, c-as fi crezut ca e lacrima unui copil.Dar in cristalul ei,te-am vazut pe tine.Era chiar lacrima ta,lacrima a unui copil batran.Eram in piata mare,stii,acolo unde oamenii isi vand sufletele fara nicio remuscare.Exact acolo,lacrima ta a ajuns la mine.Ironic,nu?Chiar in piata sufletelor vandute,lacrima ta era in palma mea.
Vedeam in ea cum se scurge sufletul din trupul tau,ca nisipul dintr-o clepsidra.Atat de usor,lent si fascinant.Aveam aceeasi senzatie ca atunci cand nu las si ultimul fir de nisip sa treaca de cealalta parte si intorc agitata clepsidra.Ma face sa simt in adancul meu un castig,ca un bonus castigat de mine,in defavoarea timpului. Exact asa ma simteam si atunci!Ma invada o dorinta atat de puternica sa-ti salvez sufletul!O dorinta care depasea fiinta mea,tot.

Atunci am alergat catre mare si-am hotarat sa arunc picatura,lacrima ta,in valurile marii.Si acolo a ramas.Poate si acum,marea plange cu lacrima ta.Iar oamenii,acum toti sunt indragostiti de apa marii,de valurile ei,de albastrul perfect,doar pentru ca o mica parte din tine e acolo.

Movie

2010-03-11T12:28:00.000-08:00

Asculta mai multe audio Muzica

Stateam in fata ferestrei mele vechi cu margini scorojite,lipsite de vopseaua cu care demult erau imbracate.Acum,goale,isi cantau viata,cautand urechi care sa le asculte.Fereastra cu acelasi geam imbatranit de vreme,de care adesea se spargea strigatul meu mut , un geam de care se lovea a mea durere ce n-o mai puteam controla,devenise un fel de refugiu.
Priveam pierduta catre oamenii care treceau,incercand sa deslusesc ceea ce-i supara.Ii priveam fascinata cum randeau,cum plangeau,cum alergau disperati catre cine stie ce fericire,cum se ceartau zgomotos,fiecare imbracandu-si ideile in straie indestructibile. Imi placea demult sa-i opresc pe strada,sa-i intreb cate ceasuri au trecut,cate zile din saptamana au murit,sa-i intreb tot felul de fleacuri,singura mea intentie fiind insa sa le vad reactiile.
Asa te-am oprit si pe tine.Dar nu ma interesa nici raspunsul tau,nici care era defapt adevarul legat de intrebarea mea,nimic din toate astea.Voiam doar sa aud cum suna vocea ta.Dar tu nu vorbeai,nu.Tu cantai,dragul meu.Cuvintele tale sunau atat de melodios,incat din momentul acela am inceput sa iubesc muzica.
Stiam cat de mult iti plac piesele de teatru,iar cea mai arzatoare dorinta a mea devenise sa ma fac actrita.Colindam salile de teatru,le invatasem toate detaliile,cat de mici ar fi fost ele,cunosteam toti actorii de acolo,tot.Cand priveam scena deja ma vedeam acolo,in acelasi decor,cu aceiasi artisti.Imi auzeam pasii ce gadilau covorul scenei,imi auzeam replicile ce se zdrobeau de urechile ascultatorilor mei.Eram eu acolo,eu eram!Si interpretam cele mai dificile roluri!Ma camuflam in pielea oricarui personaj,reusind extrem de usor sa unesc viata mea,cu viata celui interpretat.Deveneam una si aceeasi persoana.Iar pe tine te vedeam de fiecare data in sala.Ma priveai plin de admiratie,iar aplauzele parca nu se mai opreau.Le auzeam din ce in ce mai tare,iar oamenii erau atat de fascinati de mine,de talentul care iese din sufletul meu,incat mainile lor sufereau adevarate dureri din pricina aplauzelor nenumarate.Dar nu-mi pasa decat de ceea ce tu faceai,de felul in care tu priveai totul.
In fine,deveneai umbrela mea atunci cand afara ploua.Erai ploverul meu cel mai calduros,intr-o iarna cumplita.Oxigenul ce-mi intra in plamani.Erai totul ce completa marele meu nimic.
Seara, ne refugiam in podul casei si purtam discutii interminabile despre fel si fel de ciudatenii.Filosofam,oh si ce ne mai placea.Spuneam ca noi doi,vom ajunge mari filosofi!Adevarati oameni ai cunoasterii.Teseam in jurul nostru,un adevarat voal de dorinte si povesti fermecate.Erai tot numai un zambet si parca fericirea se nascuse din tine.Oh,dar tu chiar erai fericirea!
Dar toate astea sunt insa, fragmente din amintirile indesate adanc in sufletul meu.Atunci cand un nenorocit de fior imi inteapa sufletul,stiu foarte bine ca e momentul pentru o noua vizualizare a filmului nostru.

Le train de mes souvenirs

2010-03-06T03:04:00.000-08:00

Asculta mai multe audio Muzica

Am crezut ca-mi ia sufletul foc ,iar pielea mi-o simteam deja arsa.Parca mici bucatele din mine incepeau sa se desprinda si cadeau trantindu-se de pamant.Parca gemeau,parca le auzeam cum striga.Asteptau sa fie salvate de cineva,dar sfarseau dramatic prin a fi calcate in picioare,sfaramate si lipsite de suflul vietii.
Si vederea-mi juca feste.Ma vedeam intr-un alt loc,cu totul alfel de cel in care ma aflam defapt.Am hotarat sa fug si singurul loc catre care pasii ma conduceau singuri,era gara.O gara de amintiri,de suflete pierdute,de povesti nemuritoare si cuvinte inca nerostite.

O gara pe care o credeam casa sufletului meu,cu trenurile care veneau si plecau,cu fiecare statie care insemna ceva,ca un simbol al unui lucru legat strans de o pagina a unei carti pe care o credeam a mea,dar care era defapt a tuturora.O gara de unde puteai privi foarte bine soarele,fara sa-ti deranjeze vederea.Puteai descompune culorile luminii,le puteai atinge,chiar studia.

O gara in care intr-o zi ploioasa,picaturile apei sunt mereu altele,fiecare cu o poveste a ei,fiecare nerabdatoare sa te atinga si sa-ti puna intreaga ei viata pe tava.Iar atunci cand credeai ca au disparut,ele iau defapt alta forma si ajung inauntrul tau.Vor sa-ti cunoasca si ele povestea si mai tarziu sa se transforme in lacrimi si sa-ti curete obrazul.

Ceea ce nu stiam insa,era ca ne aflam amandoi in acelasi loc.Priveam aceleasi trenuri,aceiasi oameni pe care sunt sigura ca si tu ii studiai ,si tu iti doreai sa vezi ce se ascunde-n sufletul lor,ce povara cara.Voiai sa le tii sufletul in palme si sa-l citesti ca pe o carte,asa cum demult faceam.Iti amintesti?Stateam langa copacul acela batran, rupt de furtunile negre si ne intrebam ce simt oamenii oare .

In fine,nu stiam ca esti acolo,insa te simteam.Dar credeam ca si mintea a inceput sa joace acel joc stupid,vrand sa ma pacaleasca.Credeam ca mi-e atat de dor de tine,incat iti simteam prezenta acolo.

Din toata galagia care rupea linistea in doua,auzeam doar vocea ta.O auzeam,stiam ca esti tu.Imi ajungea la urechi,urmand un drum pe care-l stia prea bine si ajungand la suflet,lipindu-se usor de el,ca niste capuse pe blana unui animal.

Si uite asa ,fiecare cuvant nu intarzia sa apara si sa se lipeasca de mine.Probabil a fost singurul lucru care m-a impiedicat sa plec de acolo.Intr- unul dintre momentele acelea tainice,am rupt biletul de calatorie in mii de bucatele.Nu voiam alt loc,altii oameni,alt el.Voiam sa raman acolo unde a inceput totul.

Phantom

2010-02-28T10:28:00.001-08:00

Asculta mai multe audio Muzica

Fantoma ta reuseseste sa se strecoare printre gartiile construite cu atata truda de mine.Gratii imaginare pe care le-am ridicat in fata ochilor ,ca privirea mea sa nu te mai intalneasca niciodata.
Mi-am dus trupul in celalalt capat al lumii,l-am inecat in apele otravite si i-am dat o alta culoare,pentru a nu mai fi recunoscut de tine.
Inutil!Te prefaci in fiecare lacrima si-mi invadezi obrajii reci.Esti in fiecare fir de par ce aduce parfumul tau,atunci cand vantul il aseaza pe pielea mea.Esti in sangele ce-mi ajunge la inima si-mi curata venele.
Prezent in fiecare sunet ce-mi atinge urechile,in fiecare sarut ce-mi mangaie buzele.Esti in porii pielii mele,ce raman deschisi pentru totdeauna.Esti pretutindeni.Fantoma ta ma bantuie si simt ca nu voi gasii nicio cale de scapare.
Mi-ai desenat viata ca pe un labirint,in care sunt obligata sa gasesc o cale de iesire.Ti-ai lasat adanc amprenta pe sufletul meu,ca un tatuaj permanent ce-l voi purta cu mine toata viata.Mi-ai arestat amintirile si mi le-ai lasat doar pe cele legate de tine.
Iar gandurile?Oh gandurile sunt la tine toate!Eu nu mai exist ca fiinta.Sunt doar o mica parte din tine,acum.

Time

2010-02-20T08:24:00.000-08:00

Asculta mai multe audio Muzica

Pff..timpul?Ti-e frica de timp,omule?Ti-e teama de viteza cu care trece?De misterul in care este invaluit?Ti-e frica de puterea pe care o detine?Ca-ti poate smulge viata din trup si o poate calca in picioare?Ca-ti fura frumusetea si culoarea?Ti-e teama de timp,omule?Marturiseste-mi!Ti-e oare teama de timp?
Imi spui ca traiesti,ca tu stii sa zbori,ca simti viata cum circula in sufletul tau.Imi spui ca te alimentezi cu iubire si ca niciodata nu poti da gres.Dar ce te minti!Oh..

Stiu ca nu-ti doresti ca anii sa treaca in graba peste sufletul tau,sa-l calce in picioare,sa-l crape intr-o singura clipa,cum la fel de bine stiu ca nu vrei sub nicio forma sa ramai pe loc,prafuit,sa nu se intample nimic cu tine si cu viata ta.Esti captiv intre doua dorinte,amandoua cu o importanta foarte mare in viata ta.
E atat de ironic,o situatie atat de caraghioasa!Atunci cand vrei sa traiesti o clipa pentru tot restul vietii,timpul intervine in visul tau,trecand pe langa tine cu o viteza nimicitoare si aruncandu-te intr-o alta dimensiune.Te ameteste atat de tare,incat nu mai stii de unde ai plecat si incotro te indrepti.Trec anii peste tine,te strica,te jupoaie,te ucid.
Ce drama!Gandul tau poate fi indreptat doar catre amintiri,lasandu-te sa te ineci in propriile memorii,suspinand si ravnind la viata.
Te cuprinde o teama,un fior pe care-l simti pana in maduva oaselor.Este insa,o teama fireasca.O teama de moarte si necunoscut,care nu face altceva decat sa bea tot sangele din tine.
Ce sentimente iti ataca fiinta in momentele de luciditate,in momente ca acesta,ca cel pe care il traiesti acum.Ce panza ti se croieste in fata ochilor,ce tristete iti apasa sufletul.Dansezi pe o melodie necunoscuta,ce nu-ti atinge corzile inimii asa cum demult ti se intampla.Iti conduci pasii astfel incat sa urmezi un ritm destul de bizar, pe un sunet strian tie si incerci sa o duci la bun sfarsit.Esti ametit de o betie de care te simti vinovat,dar de care nu-ti poti aminti niciodata.

Si ma intrebi daca este ciudat.Sa fie oare straniu?E o intrebare destul de dificila.Totusi,mai ciudata mi se pare incercarea ta de a pune pe o balanta,intr-o parte trecutul,iar in partea opusa,viitorul.Ce rezultat crezi ca vei primi?Care crezi ca are o greutate mai mare?

Wishes

2010-02-16T01:38:00.000-08:00

Deobicei nu-mi plac chestiile de genul,dar leapsa de la Iustinel imi pare interesanta.
Zice asa: "Exprima cinci dorinte de ale tale, in cinci poze."

Dar eu voi trisa putin si voi pune sase poze.Iata:

Un telescop:

Primavara mereu

Bungee jumping cel putin o data

Un:

Nikon:

Siii All star,toate culorile

Leapsa merge mai departe catre:

Killer , Liviu , Lillee , Leo.

Iar acum ca tot mi-am scris dorintele,mi le implineste cineva?

Philosophy

2010-02-13T03:35:00.000-08:00

Esti bolnav,filosofule!Esti bolnav de intelepciune!Ai fost trecut pe lista de cazuri speciale,cu oameni ale caror boli nu pot fi tratate.Viata ta este pusa in pericol,cu fiecare idee pe care mintea ta o concepe.Cu fiecare teorie imposibila,neinteleasa si total bizara.Creierul tau e ca o bomba cu ceas,gata sa explodeze,sa scape din lumea asta de care nu apartine.

Ce complicat esti,filosofule!Ce personalitate incalcita,ce mentalitate stranie.Pana si carnea ta pare a fi venita din alta vreme,dintr-o epoca a cunoasterii,a unei lumi cu totul alta fata de cea in care iti duci veacul.Esti chinuit de intrebari dificile,ale caror raspunsuri tu le cunosti cel mai bine,dar pe care nu le poti explica decat celor asemeni tie.

Ce ciudat,ce trist,ce viata josnica duci,filosofule!Ce sange incarcat cu nemurire iti curge prin venele intortocheate.Un labirint ti-e creierul,iar inima inca un mister.Bietul de tine,ce povara cari pe umeri.

Ce profitori sunt ceilalti ce-ti rod sufletul.Ce te supara,filosofule,ce te necajesc.Esti victima,prizonier in propria viata,chinuit de un creier mult prea evoluat.Ce te raneste captivitatea asta,oh..ce-ti usuca sufletul.

Numai tu poti vedea stelele exact asa cum sunt ele,numai tu poti suporta caldura unui soare ce arde pielea celorlalti.Numai tu poti gasi drumul ce trebuie urmat,intr-un intuneric in care ceilalti se ucid fara voie.Numai tu esti bolnav de intelepciune,diagnosticat cu o boala grea,un virus infiorator.

Alzheimer

2010-02-06T04:05:00.000-08:00

Asculta mai multe audio Muzica

Mi-au paralizat degetele pe sufletul tau de gheata.Incercarea mea de a smulge orice, de a culege cu foame atomii din tine, m-a condus usor catre paralizie.Mai mult mi-a paralizat mintea si gandul meu nebun,infasurat in in vesminte albe,legat strans sa nu produca accidente ,in camere zugravite intr-un alb bizar.
Crestea teama in ei, ca nu cumva,gandul meu sa infecteze si alte minti,cu virusul asa numit,"libertate".Dar voi nu vedeti?Creierul vostru sufera de boala Alzheimer,iar voi ,intr-o trista necunostinta,va luptati cu un declin mintal.
Iar tu?Tu mi-ai mancat sufletul pe paine,azi de dimineata,cand luai micul dejun in cafeneaua veche in care oamenii isi intind amintirile pe masa infecta,le sfarama cu brutalitate si le lasa acolo sa putrezeasca.
Traiesti intr-o lume in care indiferenta face legea,nu vezi?In care o viata salvata nu conteaza prea mult,decat atunci cand se pot culege de pe urma ei,beneficii.
Plec!Plec de aici cat mai departe,iti jur!Vreau sa vad apusul,sa-l imbratisez si sa-i cant.Sa uit de oamenii cu miscari teleghidate,facuti din cenusa timpului trecut si lipsiti de orice farama de suflet.Am sa va trimit scrisori de pe taramul necunoscut,nebatatorit de pasii grei si nepatat de sangele otravit,care se scurge din fiecare.Ma voi semna cu numele de “Fericire” si voi trimite o invitatie fiecaruia,pentru a vedea si voi ca acolo,nu exista legi si moarte.Acolo,iti injectezi in vene lichidul fericirii si iti lasi sufletul sa pluteasca.

Artist neinteles

2010-01-31T13:28:00.000-08:00

E nebun!Un artist neinteles!Sta de dimineata pana seara sa-si picteze panzele in culori sterse si forme abstracte.Ascunde acolo raspunsuri la intrebari despre viata si despre moarte.Mistere adevarate,asezate strategic printre petele de culoare.
Nu stie sa-si traiasca viata.Mananca aceeasi paine la 1 leu,de la magazinul din colt.Nu ii e foame,sete,frig.Nu e bolnav sau trist.Sufletul lui e un mic gol,un gunoi format de-a lungul timpului.
Nu mai stie sa simta,sa vada,sa creada ,nici macar sa auda.Singura lui muzica este sunetul scos de pensula care aluneca usor pe plansa.A invatat sa traiasca din asta.In fond,este singurul lucru care-i alunga ideea de a-si pune capat zilelor.Singurul motiv pentru care crede ca viata lui ar trebui sa continue.
Viseaza sa devina erou.Sa scape lumea de boala si nedreptate.Nu vrea sa-si vanda piesele pe bani grei.Ar vrea doar un sprijin.O galerie in care se pot aduna oameni din toate colturile lumii,oameni ce ar putea sa vada dincolo de picturile lui.Vrea pe cineva care sa-i recunoasca si sa-i inteleaga talentul.Dar nu orine poate face asta,deoarece el e un om complicat,cu ganduri si mai complicate.
El crede in Nostradamus!Simte ca e asemenea lui,acelasi tip de om,ce va fi inteles mult prea tarziu.Stie ce parere au semenii lui despre viata pe care o duce,dar nu-l doare.A invatat sa-si alunge orice sentiment din inima.Considera ca ea,inima, este doar un organ care te ajuta sa -ti continui "existenta asta batjocoritoare",cum spune el.Nu crede ca se merita sa te complici cu sentimente."La ce bun?La ce bun,zic?Oricum totul duce in sfarsit,nu?"

Do you care, about all the little things or anything at all?

2010-01-24T07:22:00.000-08:00

Thriving Ivory - Angels on the moon
Asculta mai multe audio Muzica

Atunci cand vantul mi-a gadilat usor obrazul si mi-a rascolit firele de par,am stiut ca esti tu.
Purta cu el mirosul tau inconfundabil, ce intra prin porii pielii mele , direct in suflet.
Prin vene-mi curgea sange incarcat cu parfumul tau, iar bataile inimii mele urmau portative necunoscute , formand o melodie nemaiauzita.
Vantul continua sa ma mangaie usor,facand sa invie in mine,amintiri ingropate adanc in suflet ,iar in ochii mei se citea cu usurinta, o fericire demult uitata.
Auzeam melodii ce se potriveau perfect cu ce venea dinauntrul meu,un duet magic. Puteam sa simt ceva in sufletul meu, ceva care-mi dadea putere si imi picta aripi, cu o pensula a fericirii.
Simteam viata cum imi alerga prin vene.Imi auzeam inima cum bate si sufletul cum canta. Stiam ca sunt exact acolo unde trebuie sa fiu si ca locul meu a fost si va ramane pentru totdeauna, acolo!
Pentru ca nu pot trai fara mangaierea magica a vantului, fara melodiile care-mi trezesc sufletul la viata si fara mirosul care ma face sa-mi aduc aminte de mine,de cine sunt eu cu adevarat .

Pentru ca mi-e foarte dor de primavara..

Fericire

2010-01-15T00:42:00.000-08:00

Goo Goo Dolls - Better Days
Asculta mai multe audio Muzica

Ai invatat sa zambesti, iar sufletul tau stie asta.El simte si e mandru de tine.Cere mai mult,vrea sa simta mai mult,sa vada mai mult.Crede ca incet incet ajunge la lacomie,dar inauntrul lui se da o lupta.
Ar vrea sa se opreasca.Ar vrea sa nu mai ceara atat de mult si sa astepte sa i se dea,atunci cand e cazul.
Dar sentimentul de fericire aproape ireal de frumos, i-a ramas intiparit in minte.Ii simte mirosul peste tot si-l cauta in orice.Ar vrea sa atinga fericirea cu palmele lui,sa vada ce forma are.Ar vrea s-o priveasca,sa-i analizeze culorile,sa-i incante vazul.
Nu-si poate explica de unde vine fericirea si catre ce se indrepata.Nu stie nici macar cat de batrana e si de ce o simte tocmai acum.
Se gandea s-o rapeasca.In momentul ala nu-i pasa de ce voiau celelate suflete.Nu-i pasa daca si ele erau pe moarte si singurul medicament ce le putea salva,era fericirea.In momentul ala numai el conta.Pentru ca ar fi renuntat la orice, numai sa simta gustul acela dulce,pentru totdeauna.
Se lupta cu starea de plutire si realitatea.Era constient ca a trecut demult de lacomie si ca a ajuns si mai departe.
Dar cat s-ar chinui sa nu mai ceara,cuvintele vorbeau,fara ca el sa le poata opri.Era o forta multa mai puternica decat el si asta il facea sa creada ca devenit las.
Totusi cine gasise pe cine?El gasise fericirea sau fericirea l-a gasit pe el?
Ar fi vrut sa-i ceara parerea.S-o implore sa nu mai plece niciodata si sa fie langa el,pana va pleca de aici,iar acolo unde va ajunge,oriunde ar fi acel "acolo",s-o gaseasca din nou.
Dar pana la urma,nu i-a trebuit mult timp sa inteleaga faptul ca numai el poate gasi fericirea si o poate face sa stea langa el atat timp cat vrea,fara sa faca rau nimanui.Niciun suflet nu ar putea fi ranit, pentru ca fericirea atat de ireala pe cat pare,poate fi in mai multe locuri in acelasi timp.Ea asteapta doar sa fie chemata si va veni de fiecare data.E aici,langa tine,iar tot ce trebuie sa faci,este sa ti-o doresti din tot sufletul .

X

2010-01-02T07:28:00.000-08:00

Ma plimb pe coridoarele mintii mele,printre amintiri inecate-n praf.Ma-nvart si ma prefac intr-un fum gros si gri,cu un parfum ce intra in mintea si sufletul tau si te ataca grav,te zapaceste,te omoara.
Prin nebunia mea,iti trimit scrisoare.O foaie galbena,veche,cu randuri scrise cu cerneala rosie,ce vorbesc despre viata mea.Sunt randuri sterse si aproape indescifrabile,intr-un limbaj cunoscut doar de tine.
Am ars scrisoarea de cateva ori pana acum,fara sa cunosc motivul pentru care faceam asta.Priveam cum se desface in bucati mici si se sfarama pe covorul meu moale,iar flacarile se stingeau singure,parca si ele ranite cu indiferenta.
Nu voiam sa indrept scrisoarea catre cer si sa o las sa pluteasca usor,lasandu-se purtata de vant,pana ce ajungea la tine.Vantul mi-a fost intotdeauna complice,stiai?
Dar nu si de data asta.Acum voiam sa vin eu la tine si sa ti-o inmanez.Voiam sa te privesc in ochi si sa citesc toate minciunile ce-si facusera cuib in mintea ta .Sa te privesc in ochi si sa-ti studiez in amanunt sufletul.E oare el acolo?
N-as fi vrut sa-mi muncesc mintea cu tot felul de scrisori cu randuri sterse si rescrise,ca sa-ti spun ce aveam de spus.Voiam sa nu citesti de pe foaie vorbele mele,ci voiam sa le auzi rostite de vocea mea.Sa auzi fiecare sunet cum urca si coboara,in functie de gravitate. Voiam sa vad cum tresari si incerci incurcat sa-mi spui ceva .Dar eu ma simteam din ce in ce mai usurata c-am reusit sa scap de toate gandurile ce-mi macinau mintea si ma tarau spre nebunie,legandu-ma in lanturi.

I'm sorry baby,but you can't stand in my light anymore

Happy B-day

2009-12-30T07:13:00.000-08:00

Bryan Adams - Here I Am
Asculta mai multe audio Muzica

Happy B-day "Nothing good about goodbye".
Azi implinesti un an decand cutreieri lumea bloggerilor si incerci sa cunosti cat mai multe,sa citesti si sa imparti pareri cu prietenii tai.Un an decand iti asterni aici gandurile si astepeti un sfat,sau orice altceva ce te-ar putea ajuta.
Un an cu bune si..foarte bune pentru tine.Ai inceput ca fiind timid si slabut,fara sa vrei sa fii cunoscut si fara speranta ca cineva sa te placa.Dar usor ai capatat incredere ca va fi din ce in ce mai bine,caci as putea spune ca ai fost/esti indragit.
Ai avut perioade in care te-ai gandit serios ca ar trebui s-o lasi balta,ca nu gasesti un motiv pentru care ar trebui sa continui.Dar pana la urma ai inteles ca daca un lucru te face sa te simti multumit/fericit/linistit,nu ar trebui sa renunti la el.
Asa ca..la multi ani!

*Ok,acum sa vorbim despre Hălăţel/Maria.
2009 as putea spune ca a fost un an bun.Doamne cati oameni noi am cunoscut si cate am invatat.Cum sa nu ma simt multumita?Poate ca n-am facut eu nu stiu ce lucru important sa intru in istoria celor "extraordinari" ,dar nu pot spune c-am facut umbra pamantului degeaba.
Si iata-ma acum,la trecerea dintre ani,fericita si multumita de ceea ce sunt. Anul 2009 mi-a oferit prieteni buni,care imi vor ramane pe viata (sunt sigura de asta),mi-a oferit fericire si un zambet in fiecare zi,oricat de grea si urata ar fi fost ea.
2009 m-a ajutat sa ma cunosc din ce in ce mai bine si sa vreau sa fac cat mai multe lucruri,pentru mine.Sa invat cate ceva nou si sa dau mai mare atentie lucrurilor care ma fac fericita. Nu stiu ce cred altii despre 2009,dar mie mi-a placut.Si sper ca 2010 sa fie foarte bun,mai bun decat anul care se pregateste sa plece.
Nu stiu ce spun astrologii despre viata Sagetatorului din 2010,dar nici ca-mi pasa.Daca stau si ascult la ce spun ei,mai mult ma enervez,ma intristez si tot n-am rezolvat nimic.Si daca stau bine sa ma gandesc,nu m-a nimerit niciunul pana acum.Ar trebui sa-mi calculeze numai mie viitorul,ca sa-mi fac cat de cat o idee.Asa ca.."la naiba" cu prezicerile lor! Prefer sa nu stiu ce se va intampla maine,ci sa aflu la momentul potrivit.
Multumesc tuturor celor care mi-au facut anul mai frumos si mai usor,care m-au sprijinit,au ras si au plans alaturi de mine si care au stiut mereu ce se intampla.
Multumesc si celor care n-au vrut decat sa ma vada mai jos decat ei.Le multumesc caci mi-au dat mai multa incredere in mine si m-au ajutat sa inteleg mai bine tipurile de oameni.
Ar fi aiurea sa spun ce-mi doresc de la anii viitori,caci eu abia stiu ce-mi doresc de la 2010.As vrea sa particip la cat mai multe evenimente din care sa invat cate ceva,sa citesc mai mult,sa calatoresc mai mult,sa rad mai mult si sa castig concursuri,nu conteaza ce fel de concurs sau la ce categorii,eu vreau doar sa castig siii nu in ultimul rand,sa cunosc oameni extraordinari,de la care sa am ce invata.Nu mai vorbesc despre sanatate,fericire si iubire,caci e clar ca sunt incluse in lista mea de dorinte.
Asa ca,2010 poti veni linistit!
Siii ca sa arat ce zi speciala este azi..La multi ani Mika>:d<

This is not my story

2009-12-27T09:49:00.000-08:00

Within Temptation - What Have You Done
Asculta mai multe audio Muzica

Sufletul tau facut dintr-un material atat de moale si fragil, s-a frant la prima mea atingere. Imaginea chipului tau ce schita usor un zambet trist si lacrima ce-ti curgea pe obraz,inca imi mai joaca pe retina.
Iar sunetul tau,oh sunetul tau cand gemi de durere!De ce inca il mai aud?De ce nu se pierde in pusteitate la fel cum se pierde orice lucru vechi si uitat de lume?
Si atunci aud pasi. Aud pasi venind spre mine.Alearga atat de repede,incat mi se pare ca in urmatoarea secunda va fi langa mine.Totusi in departare nu pot zari pe nimeni.In departare nici macar animalul acela ciudat nu mai zace tacut,asteptand nelinistit sa vina noaptea plina de mister.
Si ma vad alergand pe acelasi drum pe care pasesc de-o viata intreaga.Ma amestec cu aceleasi fire de praf purtate de vantul parfumat.
Ma vad dupa niste gratii negre si ruginite de vreme, intr-o celula cu o mie de povesti cu crime si suflete demonice.Ma vad acolo si totusi nu gasesc rostul.Nu inteleg intunericul ce pare ca vrea sa ma imbratiseze.Probabil ma vor inchide ca ti-am sfaramat sufletul.
I-ai trimis la mine.Tu!Tu,fiinta blestemata i-ai trimis dupa sufletul meu ca sa fii sigur ca voi plati.Ai vrut sa fii sigur ca voi plati pentru ceva ce nici macar nu am facut.
Mi s-a inscentat o crima.Au scris-o cu sangele tau si au asternut fiecare cuvant in cartea vietii mele.Nu eu ti-am ucis sufletul.Nu eu..nu eeeu!

Mesaj

2009-12-25T09:35:00.001-08:00

Acesta este un mesaj serios,pentru voi!Atat pentru cei al caror scop este distrugerea si puterea,cat si pentru cei care ar vrea sa schimbe ceva.
Este un mesaj,as spune eu, de ajutor.Da!Este un strigat ce nu este auzit de aproape nimeni.Un strigat ce nu face altceva decat sa va ceara voua,sa va deschideti ochii.
Probabil multi spun ca sunt prostii sau probabil ca nu ii intereseaza.Dar altii,altii vad!Ei vad si vor sa faca ceva, numai ca nu pot.Unul singur contra tuturor,nu va reusi niciodata.
Astfel necesitam o unire.Un fel de grup al nostru,al celor care fac parte din "ceilalti" care vor sa faca ceva bun pentru..noi!Pentru ceea ce inseamna viata,pace si libertate.
Vrem sa dam un mesaj catre toti cei care vor acest lucru,un mesaj care sa ne faca pe noi,ceilalti,mai puternici.Caci usor usor,ne-am despartit in 2 tabere:Ei si.. ei bine,noi!Noi cei care pretindem ca vrem schimbarea,ca vrem binele.
Noi care inca mai vedem o parte colorata a acestei lumi,care inca mai credem intr-o viata mai buna,o viata doar a NOASTRA.
Nu stiu cati dintre voi s-au gandit la o schimbare.Probabil multi.Probabil multi s-au gandit si..atat.Au ramas doar cu gandul.Un gand nu e de ajuns.Avem nevoie de fapte!Avem nevoie de voi!

click Illuminati-i şi sinistra aristocraţie neagră a planetei,13 familii controleaza planeta

As minti daca as spune ca nu-mi pasa cine crede si cine nu. Dar eu nu pot face mai mult..
*Mi-ar placea daca si voi veti incerca sa vorbiti intr-o postare pe blogul vostru,despre acest lucru. Multumesc!

Storm of souls

2009-12-18T09:28:00.000-08:00

Within Temptation-Forgiven
Asculta mai multe audio Muzica

La orice deschidere de pleoape,durerea iti inunda sufletul,iar visul tau se sfarama in fata ochilor.
Labirintul in care traiesti,pare sa n-aiba nicio iesire.Nicio cale de scapare,nicio speranta..nimic.
Cuie-ti sunt infipte in inima calda de inger curat,iar sangele tau spune povesti nemuritoare,despre trecut si prezent,despre ura si dragoste,despre tine si..mine.
Iti strangi pumnii cu furie,incercand sa-ntelegi ceva din toata furtuna din jurul tau.Ii strangi din ce in ce mai tare,cazand prada nervilor.
Focul din fata ta arde neincetat,dar ti-e frica sa te apropii,chiar daca flacara ia forma amintirilor tale si-ti arata imagini peste imagini,alcatuind usor un film al vietii tale.
Si crezi ca te doare.Dar nu,nu te doare!Ceea ce tu simti nu este durere,e moarte.
E ca un cantec fara sens,nu crezi?Un cantec fara versuri,cu acelasi ritm la nesfarsit.Un cantec fara pian si chitara, fara o voce care sa-ti faca inima sa tresare. Un catec prost,fara o poveste care sa te captiveze.

Dar eu sunt aici.Eu mereu am fost aici.Doar cheama-ma!Cheama-ma si am sa vin..

All I want for Christmas

2009-12-14T06:22:00.000-08:00

Gabriella Cilmi - Warm This Winter
Asculta mai multe audio Muzica

Sa ninga usor cu fulgi mari care sa se topeasca pe obrazul meu cald.Luminitele din oras sa-mi coloreze viata si sa aduca lumina in fiecare loc intunecat.
Vreau sa simt caldura din sufletul meu,chiar daca afara e un ger cumplit.
Sa simt mirosul de brad cum intra in inima mea si ma face sa-mi amintesc de mine.
Sa adorm ascultand melodiile mele preferate de craciun.
Sa astept nerabdatoare pana cand cozonacii sunt gata,mirosul lor facandu-ma sa nu mai rezist.
Sa stau in pat cu o cana de vin fiert in palme si sa ma uit la o comedie frumoasa de craciun. Sa vad tot felul de gesturi din bunatate si sclipiri de fericire in ochii celorlalti. Sa nu mai fie oameni morocanosi si plini de ura care sa-ti strice ziua.
Iarna asta vreau doar lucruri magice,lucruri care sa-mi hraneasca sufletul cu fericire. Cate o lingurita de bucurie,bunatate si caldura pentru fiecare.

8 decembrie 2009 [17..infinit]

2009-12-07T13:36:00.000-08:00

16 ani am incercat sa invat ce e mai bun, am plans,m-am bucurat,mi-am facut noi prieteni si i-am pierdut pe altii mai vechi.
In primii mei ani stricam absolut tot pe ce puneam mana (cum fac si acum),dar cel mai mult imi placea sa stric ce nu era al meu.Imi dadea o satisfactie extraordinara.
Aveam o metoda a mea de ma da jos din patut,asezand pernele astfel incat sa nu ma lovesc si in doi timpi si trei miscari mergeam de-a busilea pana la mama in bucatarie.
Tundeam franjurile de la fiecare carpeta pe care o gaseam in casa,caci voiam sa le coafez.
Ma bagam sub masa dupa ce mancam si imi strangeam toate jucariile,ca mai apoi sa adorm acolo.
Daca nu gaseam Ratzoiul,nu numai ca nu dormeam doar eu,ci nu dormea toata casa,incercand sa-mi caute jucaria.Nu ma lasam fraierita cand incercau sa-mi dea alte jucarii zicand:"lasa ca Ratzoiul vine mai tarziu"."Nuuuu nununu eu vreau Ratzoiuuuul!"
Evident ca inca de pe atunci eram cea mai dezordonata copila.Ca sa nu mai spun ca acum,pe langa faptul ca sunt dezordonata,oricat as incerca sa nu intarzi undeva,nu reuses.Chiar daca ma pregatesc cu cateva ore inainte.
Mai tarziu a urmat gradinita.Un adevarat calvar pentru educatoarele care incercau sa ma faca sa nu mai vorbesc atat de mult si sa stau si eu macar pentru un minut cu gura inchisa.Incepusem sa cunosc privirea care-mi spunea:"Mariuca!la colt!"
Nu am fost un copil care se batea sau se certa cu ceilalti.Singura mea problema era ca vorbeam prea mult.Cred ca in toate pozele de la gradinita am iesit cu gura deschisa sau gesticuland.
In ultimul an de gradinita,a trebuit sa ma mut la alta doamna invatatoare si lucrul asta ma speria groaznic.Dar incepusem sa mai prind curaj cand am aflat ca si Adelina va veni acolo.Adelina a fost prima mea prietena buna.Mi-e dor de ea si nu am mai vazut-o de foarte mult timp.
La gradinita stiu ca faceam niste cursuri de balet ( nu stiu ce cautam eu acolo) iar mai apoi am fost inscrisa la modeling,de unde inca mai am diplome si imi aduc aminte cateva prezentari.
Apoi a urmat scoala :"Da eu nu vreau la scoala!".Prima zi de scoala,prima mea colega de banca :Cristina (care este colega mea si acum).Mi se parea distractiv la inceput,mai ales ca invatatoarea ne-a spus ca ne putem aduce jucariile.Inca imi amintesc ca in prima zi trebuia sa ne spunem numele si adresa,iar un coleg la intrebarea :"tu unde locuiesti?" a raspuns :"pai..acasa?"
In timpul asta mai faceam niste cursuri de dans modern impreuna cu colegii si am participat la cateva concursuri unde evident am castigat premii. Pe profa de dansuri o chema Zoe Martin.Dar cand m-am intors acasa si am fost intrebata cum se numeste,am raspuns :Zoo Martin.
Pe la 7-10 ani probabil a fost cea mai frumoasa perioada,cu cei mai multi prieteni si cu joaca non-stop de dimineata pana seara,fara exagerare.
Mi-e dor de tot ce s-a intamplat atunci,de prieteni,de copiii din spatele blocului,de Peticel,catelul de care aveam grija,De Pufi pisoiul care a sarit de la etaj si de muuulte altele.

Acum un an am inceput o noua etapa din viata mea:Liceul.Si-mi place.Imi place al naibi de mult.
Incepusem sa fac teatru.M-a ajutat foarte mult sa inteleg anumite lucruri si sa vad lumea altfel.Sa cunosc oameni noi,poate cu aceleasi pasiuni ca ale mele.De curand m-am apucat si de fotografie si sper sa iasa ceva.
Iar acum?Acum am 17 ani!Am 17 ani si sunt fericita.Chiar daca timpul trece extraordinar de repede,fiecare clipa din viata mea inseamna ceva.Fiecare clipa contribuie ca viata mea sa fie magica.

The same old nightmare

2009-11-24T12:22:00.000-08:00

Jason Walker - Down
Asculta mai multe audio Muzica

Aceleasi urme pierdute in intunericul mortii,cu acelas sunet asurzitor, acelas miros de trecut chemat la viata..si strigatul meu.Vocea mea insotita de ecoul care devine singurul meu raspuns. Ma pierd din nou in acelas vis negru,ce-mi devine cosmar fara iesire. Mana mea nu poate atinge nimic inafara peretelui ce devine din ce in ce mai stramt,lasandu-ma fara aer. Ma sufoc in labirindul cladit de un blestem atat de vechi si incerc sa-mi eliberez sufletul din stransoarea ce-l ucide lent si foarte crud.
Scaparea ramanand imposibila,incetinirea sfarsitului sau poate stoparea durerii,ar fi singurele solutii de a-mi alunga nelinistea si amestecul de sentimente ce nu-l mai pot controla,el reusind astfel sa puna stapanire pe mine,pe sufletul meu oricum slabit.
Oare al meu e sangele ce coloreaza podeaua murdara?Ale mele-s lacrimile ce-mi curata obrazul? Oare acesta e sfarsitul meu?Sau al cosmarului ce-l traiesc din nou si din nou? Oare am invins imposibilul?M-am luptat cu destinul pe care nu l-am vrut nici o clipa si..am castigat?Eu?Eu am castigat oare?

Letters from the soul

2009-11-08T13:38:00.000-08:00

Tu?Traiesti prin mine!Respiri din mine.Te hranesti cu mine!

Eu?Eu sunt viata ta!Eu sunt tot ce face parte din tine.Sunt carnea ta frageda,parul tau moale,ochii tai reci,sangele ce-ti alearga neincetat prin vene.Sunt inima ce-ti bate-n piept..sunt sufletul ce striga..Sunt infinitul spre care alergi..

Eu n-am sfarsit.Eu nu ma termin,nu ma sfaram,nu ma scurg,nu putrezesc.

Eu nu mor,eu nu traiesc.

Sunt mai mult de atat.Mai mult decat o existenta banala.Sunt un tot.Totul de care tu ai nevoie.

Eu sunt talentul ce te-a facut sa fi artist.

Sunt vocea pe care n-o aude nimeni.Sunt strigatul tau mut.

Sunt pasii tai pe drumul intunecat.

Iar tu?

Cine esti tu?Doar o parte neinsemnata din intreg.O mica piesa intr-un puzzle fara sfarsit.

Asculta-ma.Atat iti cer.Asculta-ma caci,terminand cu viata ta,nu ma ucizi si pe mine.

Pentru ca sunt sufletul ce ti-a fost dat in corpul tau .Sunt sansa ta la viata.

Sunt singura dovada a existentei tale..

Vocea sufletului

Whispers of death

2009-10-31T10:28:00.000-07:00

Within Temptation - Overcome
Asculta mai multe audio Muzica

Apa era inrosita de sange proaspat iar in jur domnea mirosul mortii.
Alergau toti spre salvarea sufletului.In urma pasilor repezi,lasau dari lungi de sange.

Unii se prabuseau la sfarsitul drumului.Cadeau in genunchi, dandu-si sufletul in dureri cumplite.Disperarea si frica de moarte isi puneau usor amprenta pe chipurile lor tinere.

Era o imagine ingrozitoare.O imagine ce-ti facea sufletul sa se zbata in tine,sa vrea sa iasa si sa salveze totul.

O imagine a mortii..

Cadavrele erau imprastiate in stanga si in dreapta,iar pe ici pe colo,nisipul ingropa parti din trupul lor si oase sfaramate.Pamantul acela a fost udat de sangele ce a curs pentru o salvare imposibila,iar cerul plangea de mila lor,spalandu-le sufletul pentru iertare.

Pamant blestemat!Ai lasat mana rece a mortii sa-i atinga.Ai lasat ghearele ei sa-i sfasie fara mila.

Ai strapuns fiecare inima..fiecare suflet..fiecare..

Blood

2009-10-23T10:20:00.000-07:00

Bon Jovi - Diamond ring
Asculta mai multe audio Muzica

Picaturi din sangele tau cad pe mormantul proaspat.

Picaturi de sange rosu.Un rosu puternic.Un rosu ce numai sangele tau il are.

Rosu trandafiriu.

Mirosul lui invadeaza atmosfera.Puterea lui ucide ce-i in jur.

Sange se scurge din inima ta.Cade si se loveste de mormant.De mormantul meu.

Asculta-ma!.Asculta-ma si nu pleca!

Sangele tau ma tine in viata.Sufletul tau imi ajuta inima sa bata.

Bataile ritmice ale inimii tale imi completeaza melodia vietii.

Lacrimile tale imi opresc setea,iar amintirea ta ma hraneste.

Picteaza-mi sufletul in culorile inimii tale.

Da-mi din viata ta si ajuta-ma sa respir.

Rupe din carnea ta si fa-ma sa ma ridic.

Da-mi tot ce ai !

Da-mi rosul sangelui tau.Da-mi culoarea inimii tale.Da-mi aripi sa nu mai pun piciorul pe pamant.

Da-mi viata eterna..

Da-mi totul si inca putin!

Inger

2009-10-10T10:08:00.000-07:00

Ingerul meu?

L-au gasit mort!L-au lasat fara suflare!L-au amandonat pur si simplu!

Sangele lui era imprastiat peste asflatul mizerabil!

Sangele lui pur!Sange de suflet curat..Era acum calcat in picioare?

Mi-au torturat ingerul.

Au baut din sufletul lui!I-au rupt aripile lui puternice!

I-au sfaramat cu cruzime fiecare os!L-au lasat sa zaca singur acolo!
Si totul fara niciun regret?

Unde e el acum?Il vreau inapoi!Vreau sa apara atunci cand il strig!Sa ma salveze atunci cand am nevoie!

Il aud soptind!Ii aud vocea!Il aud dar nu pot sa-l urmez!

Unde esti?

Stiu ca te-au torturat,dar nu au reusit sa te distruga!

Stiu ca esti aici!Astepti sa gasesc drumul care sa ma duca la tine.

Dar de ce nu ma ghidezi tu?

Erai ingerul meu!Erai al meu!Esti al meu!

Te doare atunci cand ma ranesc!
Plangi atunci cand imi vezi lacrimile!
Esti parte din ce-i al meu!Esti parte din mine!

DD

2009-10-02T10:21:00.001-07:00

Ce e fumul asta negru?..Ceata asta deasa..?

Ce se intampla?
Cine ti-a furat sufletul?De ce nu te-ai luptat?De ce acum nu mai auzi linistea?

De ce nu darami ce ai in fata?De ce?

De ce te scurgi in lacrimi?De ce curge sange din inima ta?

De ce ochii tai se intuneca?
Unde pleci?Unde lasi totul?Unde-ti ingropi trecutul?
Cu ce-ti stergi amintirile?Cu ce tai legaturile?Cu ce?

Cine-ti fura sufletul?Cine-l sfarama in pumnul lui murdar?

Cine-ti picteaza povestea pe panza inrosita de sange?

Cine-ti chinuie viata?Cine-ti arde sufletul?

Cine te ia la el ?
Dar cine te aduce inapoi?
Cine-ti spune ca mi-e dor?Spune-mi cine!

The end

2009-09-21T13:38:00.000-07:00

Inghetase inima in el.Fiecare deget,fiecare unghie,fiecare parte era gheata.

Ii era frica.Frica de tot ce-a fost si de tot ce va fi.Frica de el si de toti.
Cauta cu privirea orice i-ar fi putut folosi.Orice pentru a incalzi sufletul din el.

Sangele ii ingheta prin vene si simtea ca nu mai are aer sa respire.

Intr-un razboi fara sfarsit,isi plangea nenorocul.

Statea pe propriul mormand asteptand sfarsitul.Astepta momentul in care nu va mai simti nimic.Momentul in care frigul dispare si totul se intuneca.

Astepta un motiv pentru toata frica ce nu-i dadea pace.

Cerea ca praful ce va ramane din trupul lui,sa fie lasat sa se amestece cu aerul din locul in care a fost candva iubit.

Pentru prima data,astepta sfarsitul mai mult ca orice.Pentru prima data voia sa fie trasa o linie de final.Nici macar nu spera la un nou inceput dupa sfarsitul ce va urma.

Nu mai spera la nimic.Voia doar sa se termine.

Sa dispara cu tot cu secretul lui.

Sa ramana pierdut in eternitate..

Sometimes

2009-09-10T11:20:00.000-07:00

AFI - Prelude 12-21
Asculta mai multe audio Muzica

Ca oamenii cu suflete de cenusa.

Ei nu simt nimic.Nu vor nimic.Nu cer nimic.

Asa vreau sa fiu cateodata.

Sa-mi infigi cutitul in inima si sa nu simt nimic.

Sa ma strigi si sa nu te aud.Sa fii langa mine si sa nu te vad.

Sa dispar pentru o clipa.

Sa fiu acolo unde nu e nimeni.Sa cada ploaia doar peste parul meu.

Sa fie marea doar a mea.Si soarele sa ma incalzeasca doar pe mine.

Sa-mi inec trecutul si sa existe doar prezentul.

Sa se auda doar o melodie:Cea a sufletului meu..

Asa vreau sa fiu uneori.

Help him

2009-09-06T07:39:00.000-07:00

Evanescence - Cloud Nine
Asculta mai multe audio Muzica

I-ai pierdut sufletul.

Tu!I-ai scos sufletul cu mainile tale murdare de sange negru!L-ai tarat pe pamant si i-ai rupt aripile.El stia numai sa zboare.

De ce?Pentru ce?

Ca sa-l pui pe o balanta sa vezi ca e mult mai pretios decat al tau?

Tu!I-ai omorat fiecare speranta si l-ai lasat sa se sufoce.

El nu putea respira decat aerul curat.Era suflet pur,ucigasule!Nu era deloc ca tine!

Te implora sa-l lasi sa mai traiasca.Se uita spre cer cu ochii in lacrimi si cersea.Nu voia decat pace.

Dar nisipul s-a scurs din clepsidra.Ploaia a incetat si norii au plecat.

Timpul s-a oprit pentru prima data.Nu mai aveai nicio putere.Totul era terminat pentru tine.

Si el?El era un suflet mort.

Cadavru cu sentimente vii,pierdut in praful sfaramat de tine..

Sfarsit

2009-08-31T09:42:00.000-07:00

Lifehouse - Everything
Asculta mai multe audio Muzica

E un miros de sfarsit.Un miros ce nu se pierde,ci intra in sufletul tau.

Reuseste sa-l smulga si sa-l sfarame.Sa-l transforme intr-un praf mizerabil.

Iti bea sangele picatura cu picatura, fara sa se sature.

Si de fiecare data,te priveste in ochi.Te priveste in ochi pentru ca ii place sa-ti vada durerea.

Ii place sa te auda cum suspini.Sa-ti simta rasuflarea intrerupta.Sa stie ca ti-e teama.

Nu se lasa pana cand nu rupe bucatele din carnea ta.Pana stie sigur ca te-a lasat fara nimic,nu se opreste.
Vrea sa vada cum te scurgi usor intr-o lacrima,ca mai apoi sa poata citi totul in ea.
Da drumul tuturor sentimentelor si le face sa te cumprinda,astfel incat n-o sa-ti mai dai seama ce simti.
N-o sa stii daca e ura sau iubire.
Daca e durere sau fericire.
Si cel mai rau e ca nu poti fugi de el.Dupa ce-i simti mirosul,il vezi venind.Ii simti ghearele pe pieptul tau si te zbati.Incerci sa tipi,sa fugi,sa scapi!
Dar nu poti..
Nu poti..

Better days

2009-08-29T04:32:00.000-07:00

The Kooks » Ooh La
Asculta mai multe audio Muzica

Stii zilele alea cand te trezesti cu zambetul pe buze?Cand soarele rasare numai pentru tine?
Zilele alea cu multa muzica buna,prieteni,aer curat si distractie?

Avem nevoie de ele!

Avem nevoie de un zambet.Nu-ti poti lasa sufletul sa uite sa zambeasca.

E ca si cum ai uita sa respiri.

Are o magie a lui.O magie ce te duce spre fericire.

Are acel ceva ce te tine in viata.

Sunt prea multi care traiesc ca si cum n-ar muri niciodata si mor ca si cum n-ar fi trait.

Sunt prea multi care te privesc de sus.Chiar daca ei sunt cei care au cel mai mult,noi suntem cei care avem nevoie de cel mai putin.

Sunt prea multi cei care aleg sa se asunda in spatele sentimentelor.Prea multi cei care neaga.

Sunt prea multi si prea putin timp de pierdut.

Asa ca eu aleg sa zambesc oricand,oriunde,din orice.Tu ce alegi?

Pieces

2009-08-20T14:17:00.000-07:00

piano
Asculta mai multe audio Muzica

Atunci cand doua parti se rup,de unde pot stii daca cealalta mai traieste?

Cum o pot invata pe cea care mi-a ramas, sa nu bea aceiasi otrava?

Cum ii pot linisti durerea care o cuprinde?

Cum imi pot implora jumatatea de inima sa bata?

Cum?

Poate exteriorul iti spune ceva.Dar in interior e cu totul o alta poveste.

Poate cateodata trebuie sa faci pasi mici.Poate nu trebuie sa sari nicio etapa.Poate trebuie sa faci totul exact asa cum trebuie.

Poate ca atunci cand te hotarasti sa stergi tot,pastrezi un singur lucru.O singura amintire.Dar ce te faci atunci cand acea mica amintire,pune stapanire pe tine?

Ce te faci atunci cand acel mic lucru devine imposibil de ucis?

Atunci cand la auzul numelui ce-l credeai demult ingropat,inima ta tremura din nou?

Ce te faci atunci cand gandurile o iau razna?

Poate de multe ori,atunci cand dau de ceva prea complicat,am tendinta sa renunt.

Sa ma dau batuta ca si cum ar fi prea mult pentru mine.

Sa fug pur si simplu de ceva ce altii ar muri numai sa atinga.

Dar poate imi trebuie un moment sa-mi inghet frica si sa revin la ce-am abandonat,pentru a-mi lua titlul de invingatoare.

Fericire si atat.

2009-08-15T14:12:00.000-07:00

Cine a spus ca fericirea e prea departe pentru noi?

Cine a spus ca e punctul care nu va fi atins niciodata?

Vreau sa stiu pe buzele cui au fost rostite cuvintele astea.

Vreau sa-i zambesc si sa-i spun ca s-a inselat!

Vreau sa-i arat ceea ce el credea imposibil.

Vreau sa-l fac sa creada ca daca viseaza sa atinga cerul,o poate face oricand.Ca daca vrea o stea,ii poate da numele lui.Daca vrea sa se inveleasca in nori, poate incepe chiar acum.

Vreau sa-i arat ca atata timp cat crezi,se poate!Vreau sa-l fac sa inteleaga ca nu e atat de greu sa zambesti.

Fericirea n-are miros si nici culoare.Insa are gust!

Iar pasii catre ea nu ii poti face decat cu un suflet curat.

Nu-i pot da o definitie fericirii.Nimeni nu poate.Dar daca nu o poti exprima in cuvinte,nu inseamna ca nu exista.

Si pentru ca e bucatica rupta din dragoste,e semn ca trebuie sa fie simtita.

Maybe..

2009-08-10T13:08:00.000-07:00

James Blunt - Tears and rain
Asculta mai multe audio Muzica

Si cand credeam ca m-am gasit,ma pierd din nou.

Ma amestec in tot ce-a fost si ce va fi.

Poate ca trebuie sa stiu mai intai ce doare ca sa pot incepe sa tratez.

Poate ca vreau sa stiu prea multe lucruri care nici macar nu-mi folosesc.

Uneori chiar cred ca totul este exact asa cum il vad.Dar daca ma mut langa el,daca-l studiez,daca ajung sa-l inteleg,poate fi cu totul altceva decat ceea ce credeam la inceput.

Poate ca-mi lipseste atat de tare ceva,incat incerc sa-l inlocuiesc,fara sa stiu ca oricat as vrea,acel ceva nu poate fi inlocuit.Ca bucatica lipsa,este mult mai mare,mai colorata si mai plina decat cea pe care am gasit-o.Ca nu au aceiasi tesatura.

Poate ca sufletul meu are prea multe de spus.Si poate nu foloseste acelasi limbaj.

Poate sunt prea multe de spus si prea putine intelese.

Poate nu-i pot pune piedica timpului,sa-l fac sa se opreasca pentru mine.Si poate ca nu-l pot trage de maneca sa-i spun sa se intoarca putin,pentru a termina ce trebuia terminat atunci..

Dar poate mai intai trebuie sa stiu regulile si apoi sa cer.

Memories

2009-08-03T13:27:00.000-07:00

Nightwish - Nemo
Asculta mai multe audio Muzica

Incerc sa adun piesele ce s-au pierdut.Sa lipesc totul ca si cum nimic nu s-a intamplat.Dar unele s-au lasat pierdute.Altele s-au sfaramat atat de tare incat nu mai pot fi puse la loc.

Iar eu nu pot opri lumea ca sa schimb ce tu ai stricat candva.

Chiar daca rana s-a inchis,amintirea a fost destul de puternica, incat a reusit sa o faca sa sangereze din nou.

Si nu!Timpul nu poate vindeca totul de unul singur.Are nevoie de mine.

Cateodata nu-l lasam sa ma ia de acolo si sa ma duca mai departe.

Preferam sa ma pierd in locul unde nici macar inima mea nu se mai auzea batand.

Credeam ca doar acolo pot respira.

Respiram un aer ce ma imbolnavea.Dar nu-mi pasa.Caci aerul ala avea mirosul tau.

Nimic din toate astea n-au disparut.

Dar au ramas acolo unde sufletele noastre aveau candva acelasi material.

N-am luat nimic cu mine cand am plecat.

Si nu m-am uitat inapoi cand am aruncat totul.

A fost exact asa cum mi-ai aratat tu.

I play a note, but hear no sound.

2009-07-27T04:21:00.000-07:00

Sonata Arctica-Gravenimage
Asculta mai multe audio Muzica

Am alergat prea mult pe un drum fara sfarsit.Am obosit degeaba,fara sa ajung la un lucru anume.

Voiam sa gasesc un loc familiar.Voiam sa revin acolo unde toate au inceput.Sa iau nisipul in palme,sa-l miros.Sa stiu ca de acolo am plecat.Voiam sa ma gasesc pe mine.

Pierdusem ceva!Asta era sigur!Ceva nu mai era al meu.Ceva nu mai era ca inainte.

Dar nu eu eram cea pierduta.Nu pe mine trebuia sa ma caut.

Atunci cand vantul a rascolit agitat praful si muzica s-a oprit,mi-am auzit numele.

Eram inca acolo.Defapt nu ma miscasem niciodata.

Eram acolo unde trebuia sa fiu.

Eram in locul unde a inceput sfarsitul.In locul in care vezi pasi demult facuti.Dar numai eu stiu care sunt pasii tai.Pasii pe care i-ai facut singur,departandu-te de mine.

Pasi ce nu se vor uita niciodata.Pasi ce si acum striga "adio,ramai cu bine".

Dar locul ala a devenit mult prea negru si lipsit de lumina.Mi-e imposibil sa supravietuiesc acolo, pentru nimic.

Asa ca voi pastra totul intr-o amintire.Totul aici,promit!

Corps en cage,coeur en prison

2009-07-22T11:30:00.000-07:00

Cate gunoaie s-au adunat..

Cate ganduri ravasite..

Sunt pierduta.

Numai eu vad intunericul in care stau.Si nu gasesc lumina.Of de-as putea vedea lumina..

Mi-e atat de greu sa inteleg.

Mi-e atat de greu sa le adun pe toate si sa trag un egal in dreptul lor.

Nu ma vad nici pe mine.E ca si cum mi-as fi pierdut sufletul in infinit.

Stiu ca visez.E un vis ce nu se mai termina.Te rog!Te rog trezeste-ma!

Atinge-mi sufletul si spune-i sa se opreasca.Calmeaza-mi gandurile.Fa curat in mintea mea,caci eu n-am reusit.

Nu vreau sa cad.Vreau doar sa vad din nou.Vreau lumina!Claritate!

Vreau o mana.O mana intinsa,care sa ma scoata din intuneric.

Niciodata nu deschid ochii atunci cand trebuie.Niciodata nu vad CE TREBUIE.

Am cazut din nou..

Prison

2009-07-16T04:48:00.000-07:00

M-am nascut cu aripi.Chiar daca nimeni nu m-a invatat sa zbor,nu am acceptat niciodata sa ma tarasc pe pamant.

Am incercat sa-mi creez propriul zbor.Sa-mi fac drumul meu.Chiar daca m-am ranit,m-am ridicat si am luat-o de la capat.

Am avut momente in care uitam sa zbor.In care imi lasam aripile sa se piarda.In care m-am pierdut si eu.

M-am pierdut intr-o lume fara sfarsit.Intr-o lume fara aripi.O lume in ai carei ochi puteai vedea speranta murind.Puteai vedea o fericire demult uitata.

O lume care nu astepta nimic.Care stia ca dupa maine,va fi sigur o alta zi.Dar nu le spunea nimeni ca nu era asa.Nu le spunea nimeni ca sentimentele nu trebuie inghetate.Ca daca ochii ti s-au inchis si a fost turnat pamant peste tine,nu inseamna ca ai murit.

Cand credeam ca totul e pierdut,mi-am adus aminte ca eu stiam sa zbor.Ca eu aveam aripi.Ca eram libera!

De ce trebuia sa traiesc acolo cand stiam un loc mai bun?

Asa ca am evadat.Am trecut de gratiile inchisorii.In lumea aia,sufletul mi-era prizonier.

Era silit sa accepte ca rasaritul nu are nicio putere.Ca el nu are o stea a lui.

Era silit sa bea aceiasi otrava in fiecare zi.

Dar acum..a inceput viata lui.

Stop searching. Happiness is right next to you.

2009-07-12T09:20:00.001-07:00

Eu ii zambesc trecutului,caci l-am invins.

Oricat de mult si-a dorit sa ma tina acolo cu el, sa-mi arunce imagini peste imagini si sa-mi vanda amintiri,umilindu-ma, nu a reusit!

Pozele cu care el incerca sa ma atace,le-am agatat acum pe o franghie,in spatele meu.

Ii zambesc viitorului,caci stiu ca mi-a rezervat ce e mai bun.

Il voi apara mereu!Nimeni nu va putea sa mi-l ia.Caci ce e al meu,ramane al meu, atata timp cat " a renunta" nu inseamna nimic pentru mine.

Fericirea e ceva mai mult decat stii tu.E acel ceva pe care crezi ca nu-l vei atinge niciodata.

Dar nu-ti dai seama ca defapt e mereu langa tine ,asteptand sa-ti deschizi ochii pentru a o vedea.

Ea iti bate la usa,dar daca nu iti inveti sufletul sa asculte,nu o vei auzi niciodata.

Nu lasa frica sa se aseze pe umarul tau,caci asa vei ramane mereu in umbra.

Nu numai ca nu vei putea atinge fericirea,dar nu iti vei putea trai nici putinul cu care credeai ca te multumesti.Vei ramane ca un nisip,care dupa prima furtuna se rascoleste,se pierde si ramane pierdut..

P.S 1:Voi fi matusa

P.S 2:Maine,un suflet mai pune un an in spate.

I'm just asking why

2009-07-08T14:23:00.000-07:00

enigma-why
Asculta mai multe audio Muzica

Deschide-ti inima si spune-mi ce vezi.Cata iubire?Cata ura?Cata dezamagire si fericire?

Cate cuvinte nerostite pentru ca inca nu ai gasit momentul potrivit pentru a spune 'te iubesc' sau iarta-ma'?

Dar oare cand vei considera ca e momentul potrivit?Cand va fi prea tarziu?Cand ochii ti se vor umple de lacrimi si sufletul de remuscari?

Sunt cele mai importante cuvinte,iar noi suntem constienti de puterea lor.

Spune-mi te rog,de ce asteptam sa ne deschida altii ochii?

De ce noi nu privim ce ne inconjoara asa cum stie orbul sa priveasca cu sufletul?

De ce nu stim sa fredonam singuri cantecul din interior?

De ce nu folosim chitara sufletului nostru?

De ce nu apasam clapele pianului pentru a canta in cinsta soarelui ?

Caci el ne incalzeste pe noi,iar noi nu suntem in stare sa ne incalzim sufletele unii altora,dar apoi..sa-l incalzim pe el?

De ce nu intelegem firul de iarba care creste fara ajutorul nimanui si totusi asa mic si firav cum e el,are o importanta enorma?

De ce nu dansam mai mult?Asa cum pasarile stiu sa-si faca dansul in zborul lor prin albastrul infinit?

De ce uitam atat de des de noi?

De ce trebuie sa avem in fata un sfarsit,ca sa ne trezim din somnul otravit?

Vreau doar sa stiu pana cand..

?

2009-07-04T13:14:00.001-07:00

Nu stiu ce vreau.Caut ceva fara sa stiu ce forma,culoare sau gust are.

La un moment dat te cautam pe tine.Te cautam peste tot ,in fiecare.Dar nu te-am gasit!Probabil esti unic.

Acum nu sunt sigura daca pe tine te caut,sau daca am renuntat demult la ideea asta.

Mi-e teama ca atunci cand drumul pe care pasesc se va desface in doua,eu nu am sa stiu incotro sa pornesc.

Pentru ca atunci eu sunt singura care alege.Nu vreau sa fac ceva gresit,ca mai apoi sa fiu constienta ca e numai vina mea.

Credeam ca incerc sa caut fericirea.Dar am realizat ca fericirea e in mine.E in fiecare zi pe care o traiesc.

Poate caut ceva care sa-mi ingrijeasca sufletul.Poate caut iubirea?

Dar daca am deja ceea ce caut?

Doesn't mean I'm lost

2009-06-29T14:40:00.000-07:00

A crapat in doua,apoi in patru,apoi in opt,iar apoi s-a transformat in praf ce s-a pierdut in aer.Intr-un aer fara miros si fara culoare.Un aer necunoscut.

Desculta,dar cu inima plina,incerc sa gasesc un raspuns.Dar un singur raspuns nu ajunge pentru tot ce eu cer.Un singur raspuns nu-mi ia panza din fata.Nu-mi deschide ochii.

Unele lucruri sunt facute pentru a nu fi intelese.Pentru a le iubi asa cum sunt.Pentru a te enerva,sau pentru a te atrage.Dar eu pentru ce sunt ?

Nu vreau sa ma pierd.Nu vreau ca ceata asta sa ma stearga de tot.Nu vreau sa dispar.Nu vreau sa trec prin viata fara sa-mi las amprenta macar pe un singur suflet.Nu vreau sa fiu o amintire pierduta.

Ma agat de viata ca de o franghie ce stiu ca nu se va rupe prea devreme.Ma agat pentru ca nu sunt pregatita sa renunt.

Nu-mi place cum suna 'adio'.Incerc sa-l ocolesc cat pot de mult.

Nici macar nu-l pot sopti.E ca un strigat ce nu se aude.Ceva din mine nu ma lasa sa zic 'adio'.Ceva din mine nu vrea..

Daca tu ai castigat,nu inseamna ca eu am pierdut.

Inca vad.Chiar daca nimic nu e limpede,inca am puterea de a rupe panza.

Blind?

2009-06-24T14:13:00.000-07:00

Uita-te in sufletul meu.Indeparteaza usor toate impuritatile .Uita-te adanc si incearca sa-mi vezi trecutul si prezentul,ca sa-mi poti ghici viitorul.Uita-te ,caci sufletul meu nu mai poarta nici o haina acum.L-am lasat asa cum e.L-am lasat asa cum mi-a fost dat.Asa cum poate nimeni nu l-a vazut.

Atunci cand vorbesc cu tine,nu eu imi caut cuvintele.Eu sunt doar un translator,caci ma tem ca nu poti intelege singur cuvintele sufletului meu.

Nu incerca sa ma compari cu cineva sau cu ceva.Incearca sa ma compari cu mine.Cu cea care sunt acum,cu cea care am fost acum 5 ani si cu cea care voi fi de acum inainte.

Nu ma intelege.Nu vreau sa ma intelegi.Vreau doar sa ma iubesti.

Sa realizezi cum sunt.Sa descoperi usor materialul sufletului meu.Sa-l faci sa reziste si la ploaia de lacrimi si la valul de ura.

Captuseste-mi ranile si asigura-te ca nu se vor mai deschide niciodata.

Cand imi voi lua biletul catre cer,imi voi ingropa sufletul adanc acolo,iar tu nu-l vei mai putea gasi.Si acolo,el nu va mai stii nici de ploaie,nici de vant.Nici de ura,nici de lacrimi.

Va cunoaste linistea ce poate aici n-a avut-o niciodata.

***Sufletul meu a incercat multe sentimente pana acum,insa crede ca niciodata nu va simti destul.Oare imi va parasi vreodata trupul?Oare va parasi vreodata lumea asta de care e atat de fascinat?

De ce?

2009-06-16T01:38:00.000-07:00

Lenka - Live like youre dying
Asculta mai multe audio Muzica

Nu pot intelege ideea asta de disparea pentru totdeauna.Ideea ca trupul tau se transforma in nimic altceva decat praf.

Cum sa nu mai vezi zambetele care o viata intreaga ti-au incalzit inima?

Cum sa nu mai vezi ochii fara de care nu puteai trai?

Cum sa nu mai simti aerul cald de vara?

Sa nu mai auzi cantecul de neuitat al pasarilor?

Sa nu mai vezi tu floarea ce crezi ca si-a deschis petalele doar pentru a te vedea pe tine zambind?Doar pentru ca tu esti singurul de la care vrea sa auda cuvinte de admiratie?
Sa nu-ti mai vezi catelul dand din coada nevinovat, de fiecare data cand te vede din nou acasa?

Sa nu mai poti sterge lacrimile de pe obrazul celuilalt ,uitandu-te in ochii lui spunand increzator :'O sa fie bine..'

Cum se pot termina toate intr-o clipa?
Si cum e ultima secunda?Ultimul moment in care sufletul tau realizeaza ca nu mai apartine acestei lumi?
Cum se simte el atunci?Cum poate el intelege tristetea din ochii celorlalti?Cum vede el negrul ce-l inconjoara atunci cand paraseste trupul?

Cat de tare sufera atunci?

Cum poate el sa plece atat de repede?De ce nu mai cere o secunda?

De ce?..

De ce acum?..de ce vreodata?..

Your story

2009-06-08T02:40:00.000-07:00

Cine ne creeaza noua povestea?Cine ne arunca pe scena asteptand sa ne spunem replicile?

Cine altcineva decat..noi?

Noi suntem cei care devenim personaje principale,pe scena noastra,cu scenariul nostru.

Noi ne scriem replicile si tot noi le si interpretam.

Si chiar noi suntem cei care ne scriem sfarsitul capitolelor.Noi suntem cei care cu un stilou vechi punem punct etapelor din viata noastra.

Si da!Noi suntem cei care facem ca unele capitole sa se incheie sangeros,sfasietor,lasand sa curga lacrimi pe obrazul nostru sau pe obrazul celorlalte personaje din opera noastra.

Numai cand iti dai seama ca esti aproape de marele si eternul sfarsit,iti dai seama unde ai ajuns si incerci sa-l faci sa nu mai apara niciodata.

Incerci sa amani si vrei neaparat sa-ti joci piesa din nou.

Dar piesa asta a ta este cea mai originala opera de teatru..opera ce se joaca numai o singura data.Opera ce este scrisa pe un nor.Un nor ce candva va fi noul tau camin.

Incearca sa-ti scrii opera asta cat mai frumos.

Si nu critica felul in care ceilalti isi gandesc povestea.

Nu poti fi critic decat abia dupa ce ai ajuns la sfarsitul operei tale.

Si..incearca sa-ti joci personajul inainte sa se lase cortina..

Done

2009-06-05T01:17:00.000-07:00

Ia zi?Inca mai arde mizeria aia din sufletul tau?
Privirea ta inca mai cauta ceva de doborat?
Sau te-ai obisnuit cu ideea ca nu mai ai nicio sansa sa ma vezi la pamant?
E prea chinuitor pentru tine?
Chiar o sa-ti lasi sufletul sa se tavaleasca prin noroi o eternitate?
Si pentru ce?
Doar ca ochii tai sa se umple de lumina aceea ?
Te rog..nu mai incerca.Chiar nu ti-ai dat seama pana acum ca acel EU care sunt acum e facut dintr-un material indistructibil?
Chiar nu vezi ca am revenit la ce eram inainte?
Sunt EU acum!Eu imi continui firul povestii mele.Si nu!Nu mai este scris cu sange pe sufletul meu.
Sangele acela s-a uscat demult..dar de ce sa mint?Nu a disparut.
Dar gata!Acum e scris cu alb.Un alb care pe tine te orbeste!Un alb care-ti deranjeaza privirea aia de taratoare.
El e singurul care poate schimba asta.Pentru ca sufletul meu n-are nicio solutie impotriva lui.In fata lui..sufletul meu nu mai are nicio garda care sa-l apere.

Dar nu-mi fac probleme, pentru ca stiu ca nu se mai intoarce.

Pana la infinit

2009-05-28T23:46:00.000-07:00

Stii sa vezi dincolo de nori?Stii sa alungi praful cu delicatete pentru a vedea puritatea?

Stii ce inseamna o usa deschisa?Dar stii tu ce inseamna o mana intinsa?

Este oare sufletul tau curat?Inainte de a atinge sufletul meu,te rog verifica-ti mainile!Sunt ele murdare?
Nu vreau sa-mi patezi sufletul cu sangele otravit!

Nu vrei sa mai vezi lacrimi!Dar asta nu se va intampla niciodata!

De ce?

Pentru ca un om care nu stie sa planga,nu este om.

Pot fi lacrimi din care se scurge suferinta din sufletul tau sau pot fi lacrimi inundate de fericire.Tot lacrimi sunt!Sunt ale tale!Sunt pe obrazul tau!Nu le alunga!Sunt doar o parte din tine pe care tu nu ai avut puterea s-o ascunzi.Lasa-le sa curga!Lasa-ti sufletul sa planga!Doar asa va gasi drumul spre linistea de care are atata nevoie.

Nu regret ce am facut.Regret ce nu am facut atunci cand am avut sansa.Dar lasa ca si din asta am invatat ceva.

Ce sa intelegi tu din viata?Ca trebuie sa ai incredere in sentimentele tale si sa schimbi ce trebuie.Sa-ti gasesti fericirea,sa apreciezi amintirile si sa inveti din trecut.

Give up?No way!

2009-05-24T05:17:00.000-07:00

De ce incercati voi sa-mi taiati aripile?De ce-mi spuneti ca nu voi reusi?De unde stiti ?
Voi cei care sunteti vii si totusi ati murit demult..de ce incercati sa-mi ascundeti drumul catre victorie?
Sunt aici pentru a nu pleca niciodata.Sunt aici pentru a simti vantul pe fata mea si iarba de sub picioarele mele goale. Sufletul meu are aripi si a invatat demult sa zboare.Mi-a cerut sa va spun ca nimeni si nimic nu-l va impiedica sa ajunga acolo unde vrea el. Nu va aude cuvintele pline de otrava pe care le rostiti cu atata gelozie.Nu va vede gesturile pe care le faceti cu atata disperare cerandu-i sa renunte! Nu simte ura pe care voi o purtati vietii voastre! Pe el nimic nu-l poate atinge.El traieste pentru a fi fericit.Traieste pentru a iubi!Traieste pentru a simti frumosul din jurul lui.Si pentru asta nu vrea sa renunte.
Pentru ca inca decand a fost trimis pe aceasta lume, a facut o promisiune.A spus ca orice s-ar intampla va ramane acelasi ca la inceput.Va ramane un suflet tanar.

EU sunt sufletul nemuritor!Suflet ce s-a nascut pentru a trai!

Better

2009-05-22T00:20:00.000-07:00

Viata?Cel mai frumos lucru care ne-a fost dat.Viata cu toate etapele ei..toate momentele traite.Acesta este frumosul viu.
Dumnezeu totusi este uimit cum ne grabim sa crestem,iar apoi ne dorim foarte tare sa fim copii din nou.Cum ne este frica de orice.Cum ne gandim la moarte cand noi ar trebui sa traim fara sa ne gandim la ce va fi secunda care urmeaza.Cum banii sunt pe primul loc si uitam iubirea.
Cum dintr-o cearta uitam toate momentele traite alaturi de cei dragi.Si cat de rai suntem cand frangem inima cuiva.Cand avem posibilitatea de a ajuta si totusi nu o facem.
Avem o viata!Avem suflet si suntem oameni!De ce sa nu profiti de ce ai?Daca stii cum sa privesti poti vedea in orice ceva frumos.Pentru ca in orice este ceva frumos.Si pentru ca viata nu sta sa te astepte.
Iar prietenii?Prietenii sunt pentru a te ajuta sa treci peste momentele in care simti ca nu poti supravietui singur.Sunt cei in a caror suflete vei avea mereu un loc al tau.Cei care-ti stiu defectele, dar usor le transforma in calitati.Cei care te fac special.
Sunt o fericita!Sunt fericita pentru ca traiesc si pentru ca am prieteni care ma iubesc.

Multumesc

2009-05-16T06:07:00.000-07:00

Am ajuns la 1.000 de profile views .Va multumesc ca va pierdeti din timpul vostru mult prea important, citind ce scriu eu.
Acum cateva luni am incercat sa gasesc un loc petru gandurile mele.Si acum?Acum iata-ma aici..cu voi.
Sunt chiar mandra ca am hotarat sa fac acest blog.Nu este unul foarte bun,dar este al meu.Si scriu in primul rand pentru mine si pentru cei carora le face placere sa ma citeasca.
Vreau doar sa spun ca voi incerca sa schimb la mine doar ce trebuie.Ce cred eu ca trebuie schimbat.In rest voi ramane aceeasi Maria.Cea care viseaza mult prea mult si nu vrea sa renunte la speranta orice ar fi.Cea care iubeste oamenii.
Cea..despre care multi ar putea spune ca este o mica ciudata.
Nu ma voi schimba pentru ca asa vor ei.Ma voi schimba pentru ca asa vreau eu.Voi sterge doar erorile.Voi incerca mereu sa fiu mai buna.Pentru ca stiu ca orice este posibil..si foarte important este ca niciodata nu poate fi prea tarziu.
Voi cauta pana voi gasi.Si cand voi gasi, voi face tot posibilul sa nu pierd.Voi sterge toate momentele in care ma uram.Daca eu nu ma iubesc , atunci cum pot avea pretentia ca altcineva sa ma iubeasca?
Asa ca te rog, nu incerca sa ma intelegi caci nu este nimic de inteles in mine.Iubeste-ma doar!

* Love me like you love the sun.

Live together.. die alone

2009-05-12T10:53:00.000-07:00

Si nu-mi mai pasa de nimic!Si nu mai vreau sa aud nimic!Pentru ca nu sunt facuta sa astept si viata nu e facuta pentru a plange.Am invatat ca fiecare e pentru el.Traim impreuna dar murim singuri.Arata-mi si mie pe cineva caruia ii pasa.NIMENI!
Mie de ce sa-mi pese?Am obosit!Imi aud sangele cum curge prin vene..imi simt inima batand , cerand ajutor si cersind iubire..Dar ce pot eu sa fac?
De ce sa spun ca nu sunt puternica? Am vazut ca toti incearca sa te arunce la pamant si sa toarne noroi peste tine.Dar eu?Eu am reusit sa ma ridic si sa supravietuiesc.Sa le arat ca pot face mai mult decat cred ei.Si d-aia nu-mi mai pasa.Pentru ca oricat mi-ar pasa mie ei tot rai sunt.
Dar am mai invatat ceva..am invatat sa nu las pe nimeni sa creada ca e mai bun decat mine.Desigur..mai am multe de invatat.
Dar eu voi castiga de fiecare data pentru mine si pentru cei pe care ii iubesc!

A hole inside my heart

2009-05-03T06:46:00.000-07:00

Du-ma acolo unde soarele rasare doar pentru noi..acolo unde stii ca vom fi impreuna pentru totdeauna.Si spune-mi ca nu vei pleca niciodata..uita-te in ochii mei,te rog!Spune-mi ca nu ma vei lasa aici singura.

As vrea sa-ti spun ca te minteam doar cand iti spuneam ca nu-mi pasa.Cand iti spuneam ca si cu tine si fara tine e acelasi lucru.Poate ca stiam..sau poate ca nu..

Stiu ca esti acolo.Dar uite..eu sunt aici.Nu ma vei mai vedea.Se spune totusi ca totul se intampla cu un motiv anume.Care a fost motivul pentru care te-am intalnit pe tine?De ce?De ce tocmai tu?

As fi vrut sa nu fii tu.Crede-ma!Chiar asta as fi vrut.Sa nu-ti spun tie 'te iubesc'..sa nu ma uit in ochii tai plangand si sa nu te aud pe tine spunandu-mi 'forever'.

Dar uite ca nu a fost asa.Poate ca nici nu trebuia sa fie.Poate ca totusi imi lipseste totul si mai vreau.Sau poate ca esti singurul care lipseste..

Si nu mai vreau

2009-04-28T13:45:00.000-07:00

Am scapat de tine si de tot ce-nseamna trecut.Numai tu ma tineai legata acolo..numai tu ma torturai cu imagini..numai tie iti placea sa-mi vezi sufletul ranit.

Asa ca am gasit puterea de a fugi.De a te lasa in urma.Si crede-ma!Nu m-am uitat inapoi!Din momentul asta nu-mi mai pasa si nu mai vreau sa aud.Am ajuns intr-un loc mai bun.Acolo unde nimeni nu indrazneste sa-mi sfasie sufletul numai cu privirea..asa cum faceai tu.

Tu nu ai stiut decat sa minti..n-ai stiut decat decat sa-mi spui vorbe care-mi faceau sufletul sa traisca iar apoil il omorau incet si dureros.Asta era tot ce faceai.Parca calculai fiecare clipa de tortura.Parca programai ora in care taiai aripile viselor mele.

Spune-mi tu..ai avut vreodata suflet?Ai avut vreodata o inima care sa bata?

\:d/

2009-04-19T05:44:00.000-07:00

Paste fericit>:d<

Inca una

2009-04-16T23:56:00.000-07:00

Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4

'Joe tusi cu repros ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna:"Pai eu ce ti-am spus?"'

2) Intide-ti braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?

Biblioteca:))

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?

Happy hour

4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?

10.15

5)Acum uită-te la ceas, ce oră e?

10.03:))

6) Când ai făcut ultimul pas afara? Ce făceai?

Veneam de la magazin:))Acum o jumatate de ora:D

7) Înainte să incepi chestionarul acesta, ce ai făcut?

Am fost la magazin:))

8) Ce porţi acum?

O bluza verde si blugi:D

9) Ai visat noaptea trecută?

Probabil.Citisem undeva ca mereu visam dar nu ne mai putem aduce aminte chiar tot.Deci probabil am visat si nu-mi aduc aminte:D

10) Când ai râs ultima dată?

Azi.

11) Ce e pe pereţii camerei în care te afli?

Postere, 2 tablouri si o chestie veche de la Sprite pe care scrie:'De ce tragi cu ochiul':))

12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?

Film:Before Sunrise si serial: Ghost Whisperer

13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?

Mi-as lua cateva haine si ce mai vreau,cativa i-as pune frumos la banca,cativa i-as da mamei ca stie ea ce sa faca cu ei:)) si cativa i-as da probabil la o casa de copii sau as ajuta pe cineva.

14) La ce te gândeşti acum?

La ce sa raspund la intrebarea asta:)) Nu ma gandesc la nimic.Sau probabil ma gandesc la prea multe lucruri.

15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă, şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?

Am prea multe dorinte si mi-e foarte greu sa aleg doar una.As vrea totusi sa raman fericta si sanatoasa tot restul vietii alaturi de cei pe care ii iubesc.

16) Imaginează-ţi că primul tău copil este o fată, cum ai vrea să o cheme?

Melania

17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?

David,Alex sau Andrei

18) Gata,asta a fost tot.Mai vrei?

Da 8->

Mai departe la: Florin,Lilu,Uuoana,Crizzi,Ciocolatika,Handesion,Surubika si Denisia

EVOL

2009-04-14T13:25:00.000-07:00

Vezi si tu?Unii omoara iubirea..si eu am omorat-o..dar ea renaste..insa niciodata la fel. Iubesti o zi..si o eternitate te chinui sa uiti.De ce sa uiti?De ce nu ramane al tau?De ce n-ai ramas al meu? Omoara clipa asta.Sterge-o!Ingroap-o adanc!Adanc de tot!Sa nu-mi mai pot aminti de ea niciodata.Iar eu ii voi pune lacat.Sa n-ai acces niciodata la ea.Iar cifrul il voi imprima in inima mea. Uita-ma.Daca n-ai sa ma iubesti,pleaca!Pleaca inainte sa ma indragostesc!Inainte sa fie prea tarziu.Inainte sa nu te mai las eu sa pleci. Am crezut ca e ceva frumos,unic si REAL!Dar tot ce-a fost..n-a existat.A fost ceva ce n-a fost defapt.De ce nu mi-ai spus de la inceput?

As putea sa spun ca nu caut nimic..nu ma indrept catre nimic.Las totul sa se indrepte catre mine.Pentru ca nu exista coincidente..pentru ca in cartea vietii mele este scris undeva pe pagina x randul 1 , ca tot ce e frumos este al meu.

Feel free and fly with me

2009-04-09T10:56:00.000-07:00

Iti mai aduci aminte cand nu ne era teama sa zambim indiferent de moment?

Iti mai aduci aminte cand nu ne pasa de ce spun ceilalti?

Iti mai aduci aminte de noi?De noi cei adevarati!

Ma vreau inapoi!Imi vreau viata inapoi!Vreau sa tai din anii mei.Vreau sa ma intorc..sa traiesc din nou!Vreau..

Vreau sa fiu un copil..sa stau afara de dimineata pana seara..sa ma bucur de tot ce vad..sa cred ca nu exista rautate.Sa cred ca toti din jurul meu nu vor altceva decat binele.

Ia-ma inapoi!Fa ceva cu mine!Transforma-ma!Fa-ma copil din nou..te rog!

Vremea ne-a schimbat..lumea ne-a schimbat!Dar in adancul sufletului..am ramas tot noi.Vechii copii ai fericirii..vechii copii prieteni pentru totdeauna..cei cu suflete nemuritoare..am ramas aceiasi,nu?

Daca ar fi sa-ti cer ceva..te-as ruga sa ramai copil..sa nu-ti schimbi sufletul..sa fi tu!Cel pe care l-am cunoscut..cel pe care il iubesc!

Daca ramai cu mine chiar si dupa ce mor,iti promit ca-ti voi arata drumul spre fericire.

* Cine sunt eu sa spun: niciodata?

Alta

2009-04-08T11:19:00.000-07:00

1. Care este singurul lucru pe care nu ai vrea sa-l schimbi niciodata la tine?

Cred ca sufletul:D

2. Primul film care il ai in minte acum?

Taken

3. Ce ai desenat ultima oara(pe hartie, nu in paint)?

Ah niste chestii:))Nu stiu cum se numesc.N-au nume.Sunt creatie proprie:))

4. De cate ori ai spus "te urasc" pana acum?

Mai in gluma..mai in serios..am spus de cateva ori:))

5. Cu ce personaj din literatura te identifici?

N-am gasit pana acum niciunul:))

6. Cat de bine te intelegi cu tine?

Nu ma inteleg bine cu mine:))Sunt intr-un scandal continuu cu mine:))Mereu ma cert daca nu fac ceva..:D Dar cateodata ma mai si laud:"> si ma inteleg perfect.

7. Daca ar fi sa scrii o carte...ce titlu ar avea?

Cum sa fi fericit in x pasi :))

8. Descrie in trei cuvinte o persoana pe care nu ai cunoscut-o.

N-am mai intalnit asa ceva pana acum:Pai..o persoana pe care n-am cunoscut-o?PERFECTA!

Lepsa merge la voi.

B.U

2009-04-06T10:23:00.000-07:00

Este important sa fii ceea ce esti,nu sa pari ceea ce nu esti.Dar cel mai important este sa nu-ti fie rusine cu tine.Te poti schimba daca ceva este in neregula,dar te schimbi pentru tine nu pentru altii!Tu de ce crezi ca cei care spun ce gandesc si fac ce vor sunt mai placuti in societate?Ei se simt bine in pielea lor.Ei nu vor altceva.Ei traiesc ce au.

Daca n-ai incredere in tine,nu ajungi nicaieri.Mergi fara un scop anume.Cauti,gasesti..dar ti-e frica.Si atunci ce rezolvi?Ce-ar fi viata fara risc?Riscul face parte din viata si ar trebui sa faca parte si din vocabularul tau.Risca pentru ce iti doresti,spune ce gandesti si fa ce simti.

Pentru ca oricat de buni ii vezi pe ceilalti,tu esti cel mai bun!

Azi e frumos[:x]

2009-03-28T07:00:00.000-07:00

Hai sa zambim!Caci zambetul este floarea sufletului.Spune-mi ceva amuzant.Fa-ma sa rad.Hai sa fie bine.Hai sa facem farse..sa ne amuzam de orice mica prostie.Hai sa simtim fericirea.Hai sa fim copii.Sa nu ne mai pese de ziua de maine.Hai sa traim azi.Ca azi e frumos! Azi nu avem voie sa fim suparati.Uita-te afara.Vezi si tu?E soare.E primavara.E viata!Traieste!Fa ce vrei. Hai sa visam departe .Hai sa ne invelim in nori.Sa simtim aerul cald de afara. Fa-i cu mana soarelui.Zambeste-le oamenilor pe care nu-i cunosti.Opreste un om care plange si imbratiseaza-l. Opreste omul trist si sopteste-i sa zambeasca. Joaca-te ca inainte. Iubeste ca intotdeauna. Traiste cum vrei tu, nu cum vor altii. Pentru ca azi lumea e a ta!Pentru ca azi e frumos si pentru ca tu stii sa zambesti!

Stop it!

2009-03-20T01:25:00.000-07:00

Timpul fura eternitatea.Fura tot!Fura secunda..fura viata!De ce nu-l aresteaza nimeni?M-am saturat sa tot treaca timpul pe langa mine si eu nici macar sa nu-l simt.

Vezi ca trec orele..zilele..Azi e vineri de exemplu.S-a dus si saptamana asta.Si parca ieri era luni..

Totusi timpul este foarte inselator.De cate ori ai lasat lucrurile spunand:'Lasa ca am timp!' si apoi ti-ai dat seama ca nu mai ai nimic?Totusi am invatat sa ne luptam cu timpul.Si ne luptam in fiecare zi.El moare.In fiecare zi moare.Si e mort pentru totdeauna.Tot ce-a fost ieri este pierdut pentru totdeauna.

Asa ca traieste azi!Traieste ce ai!Traieste ce vezi!Nu te mai gandi la viitor, ca asa nu mai traiesti nimic..nici prezentul si nici viitorul.

Timpul este prea lent pentru cei care asteapta..

prea iute pentru cei care se tem..

prea lung pentru cei care se plang..

prea scurt pentru cei care sarbatoresc..

dar pentru cei care iubesc..timpul este o eternitate!