After life

Asculta mai multe audio Diverse

Imi fura suvitele de par si le poarta in vesnicul sau zbor al libertatii.Imi smulge parfumul direct din piele si il imprastie in lumea intreaga.Ma zboara cu totul,ma arunca,ma cheama.Adierea vantului de vara,cea atat de obsedanta,cutremuratoare,cea care aduce cu ea mii de suflete straine.In goana lui nebuna,se opreste in dreptul urechii mele si-mi sopteste ceva.Sunetele lui imi curg prin timpane si ajung in interior.Suna atat de familiar,atat de cunoscut,incat se activeaza ceva in sufletul meu.Pare a fi vocea ta uneori,care-mi spune exact ceea ce vreau sa aud,o data,de doua ori,vesnic.

Am vrut sa-mi cumpar o oglinda pentru sufletul meu,stii?Am vrut sa-l las sa se priveasca asa cum este el,poate sa-si retuseze micile imperfectiuni.Am vrut sa-i cumpar o oglinda,cu rama trandafirie,ce degaja un miros de lemn ud,proaspat.Dar imediat mi-am dat seama ca de fapt,sufletul meu este oglinda.

Iti amintesti noaptea aia nenorocita cand conduceai ca un nebun,cu muzica data la maxim,incercand sa-mi ignori disperarea din cuvintele mele?Cand doar o singura silaba reusea sa ajunga la urechile tale,puneai degetul pe butonul radio-ului acela ieftin si il fortai mai mult si mai mult,pana-ti dadeai seama ca este volumul cel mai tare posibil?Atunci ai fost la un pas de a lua ultima inghititura de aer, si m-ai intrebat ce urmeaza dupa moarte.

"Nu stiu,dragul meu.Poate ceva total diferit,sau poate nimic"

Nimic?!Cat de mult iti racea sangele acest nimic.Cum iti curgeau involuntar lacrimile si privirea ti se incetosa. " Cum nimic?Cum?Cum nimic?" Cred ca te-a auzit o lume intreaga punandu-ti aceste intrebari,cuprins de spaima.Parca le vedeai pictate pe pereti,tavan,parca auzeai mii si mii de voci intreband acelasi lucru.Spun ca te-a auzit o lume intreaga,pentru ca noi toti avem la un moment dat aceleasi intrebari si le auzim de fiecare data cand unul dintre noi le gandeste.

Ne e frica de tot ceea ce nu stim si nu putem afla,de necunoscut si de un ramas bun.Ne-am putea numi foarte usor niste lasi,niste fiinte fara acea sclipire de vitejie.Dar suntem doar niste copii.Esti un copil,dragul meu,doar un copil.Intotdeauna cresti,inveti si continui sa cercetezi,pana in momentul in care nu mai ai ce.

La un moment dat te opresti si-ti dai seama ca cel mai intelept lucru pe care-l poti face este sa traiesti.Sa simti viata in interiorul trupului si sa respiri.Acum,maine,raspoimaine,de mii si mii de ori pana te convingi ca traiesti.Acum!Acum traiesti!

In finalul cartii tale abia publicate,ultimul capitol poarta titlul de viata.Cand ai fost intrebat care este povestea acelui capitol,ai spus ca tot continutul cartii tale,toata magia,tot condimentul special,se afla in acel ultim capitol,numit viata.

De atunci ai devenit un autor destul de indragit,cu mii si mii de fan care-ti iubeau pur si simplu cartile.Citatele tale erau pretutindeni,aproape ca devenise o moda.Dar atunci te-ai oprit si ai hotarat sa fii mai intai autorul vietii tale si abia apoi autorul unei carti pentru toata lumea.

Life ? Just magic

P.i.a.n.o

Asculta mai multe audio Muzica

Pianistii sunt oameni cu degetele lungi si sufletle pline.Ei nu cer niciodata nimic,doar daruiesc.La fel si el.Il vezi mereu in acelasi palton lung,negru,cu care matura strazile mizerabile.Nu trebuie sa te lasi inselat de privirea lui intotdeauna fixa,patrunzatoare,pentru ca de fapt nici nu te priveste,ci se uita prin tine.Nu stie niciodata ce se intampla cu el,sau pe langa el.De nenumarate ori auzi masini claxonand asurzitor,soferi enervati pana la limite si frane puse parca in ultima secunda.

Se opreste in mijlocul strazii,in plina circulatie si asezandu-se turceste isi fixeasa degetele sale subtiri pe copertile cartii,incepand sa citeasca plin de pasiune,incat parca vezi randurile filelor cum ii circula prin vene .Pare o statuie,pietrificat,lasat la admiratia celorlalti.

Isi mananca plamanii fumand zi de zi,pana la ultima tigara.Nu are cea mai sanatoasa viata,dar nu crede in reguli si teorii.Libertatea este modul lui de a trai,de arata cine este.Deaceea ar putea deveni foarte usor definitia unui suflet adevarat.

E un nonconformist in cel mai puternic sens al cuvantului.Ar accepta sa fie ars pe rug pentru a proteja ideile sale.Crede ca originalitatea este pensula care coloreaza sufletele oamenilor.

Casa lui arata atat de groaznic,incat ai putea sa juri ca nu locuieste nimeni acolo.Nu-i pasa decat de colectia sa uimitoare de discuri,adunate din toate colturile lumii.Traieste prin muzica!Se hraneste,viseaza,se relaxeaza,comunica si totul numai prin muzica.

In ciuda varstei sale inca fragede,a reusit sa colinde strazile Parisului,incat ar putea fi un adevarat ghid chiar si cu ochii inchisi.Si-a rupt o bucatica de suflet si ascuns-o in peretii celor mai puternice cladiri.Vasta lui experienta l-a ajutat adesea sa se descurce si in cele mai dificile situatii,chiar daca nici nu-si da cu adevarat silinta in rezolvarea unei probleme.

Ii place sa-si petreaca timpul pe un camp liber,privind cu admiratie stelele.Vorbeste ziua,noaptea,cand e treaz,sau cand doarme.Nu-i pasa ca poate fi surprins vorbind singur pe strada.Stie ca exista cineva care chiar il asculta sau daca nu, se asculta chiar el.

Nu cred ca exista suflet mai bogat ca al sau.Prin muzica si carti,a reusit sa incerce zeci,sute,mii de trairi.Toate par atat de asemanatoare incat ai crede ca in fiecare zi se simte la fel.Dar nu,el reuseste sa despice sentimentele,sa le simta,sa le traiasca intens,pana in ultima secunda.

In fiecare seara,dupa ce-si ia ramas bun de la stele,scoate din buzunar un biletel din hartie alba,mototolita,pe care scrie dezordonat si aproape indescifrabil, cate o fraza din cartea pe care tocmai a citit-o.Aseaza biletelul in palma si il intinde catre cer,lasandu-l sa zboare in bataia vantului.E unul din modurile sale unice, de a comunica cu lumea.

Singura sa nemultumire este ca lumea incepe usor sa uite de Beethoven ,Mozart,Vivaldi si multi alti oameni ai artei.Acest lucru parca il macina cu totul,il descompune in bucatele,paralizandu-i simturile.Dar, niciodata,niciodata, nu va inceta sa creada ca cea mai pasionanta arta a luat nastere atunci.

Probabil nu va muri niciodata.Nu! El sigur nu va muri niciodata!

Addicted

Asculta mai multe audio Vedete

Ce sete ucigatoare te stapaneste acum!Imi bei sufletul cu ajutorul unui pai,cate un pic in fiecare zi.Te bucuri de gustul lui,il analizezi,il savurezi.Peretii paiului ma stiu deja.Ma striga dupa un nume pe care n-am reusit niciodata sa-l inteleg,cu toate ca vocile imi zgarie mereu urechile.Ma simt ca intr-un tunel la capatul caruia se afla sfarsitul.Dar sfarsitul acela imi place.Ma inghite,ma topeste,dar imi place!

Ochii tai preiau usor culoarea ochilor mei,verzi,puternici,senini,la fel si parul,buzele,pielea.Pana si celule mele au devenit ale tale acum.Iar sangele,evident,sangele meu rosu-trandafiriu,iti relaxeaza venele.

Ce a mai ramas din el,din sufletul meu,arata ca in vremea unui razboi.Ai uzat partea sudica,l-ai inmuiat de tot cu lacrimile tale.Il agati cu un carlig,de sarma fericirii si-l uiti acolo.

Ha!Sarma fericirii,zic? Nu mai arata demult asa.Doar titlul ii da un strop de culoare.In rest,e cu totul altceva fata de ce a fost candva.

Stii ca, dupa ce imi inghiti sufletul,el incearca sa gaseasca drumul catre sufletul tau.Dar acolo, surpriza! Codul de bare nu functioneaza iar accesul este interzis.

Nu stiu cum,dar am devenit ca plastelina.Sunt totusi, un pic mai speciala.O plastelina ce functioneaza doar in mainile tale.De fapt,e destul de riscant.Esti mai periculos decat orice criminal,pentru ca nimeni,niciodata, nu ma va putea ucide in felul in care o faci tu.

Cateodata imi lipseste ceva si mi se face foame.Dar e o foame care-mi mananca farama aia de suflet care mi-a mai ramas,nu stomacul.Imi lipseste ceva,iar imediat ce reusesc sa inteleg ce este acel ceva,imi dau seama ca nu-l vreau si il resping din ce in ce mai agresiv.

Intr-o scurta revizuire a trailor mele,imi dau seama ca sunt dependenta!Dependenta de ceea ce ma ucide.Am nevoie de un spital,o camera speciala,in care sa-mi tratez dependenta.

Pana atunci,insa, sunt aici!