16 ani am incercat sa invat ce e mai bun, am plans,m-am bucurat,mi-am facut noi prieteni si i-am pierdut pe altii mai vechi.
In primii mei ani stricam absolut tot pe ce puneam mana (cum fac si acum),dar cel mai mult imi placea sa stric ce nu era al meu.Imi dadea o satisfactie extraordinara.
Aveam o metoda a mea de ma da jos din patut,asezand pernele astfel incat sa nu ma lovesc si in doi timpi si trei miscari mergeam de-a busilea pana la mama in bucatarie.
Tundeam franjurile de la fiecare carpeta pe care o gaseam in casa,caci voiam sa le coafez.
Ma bagam sub masa dupa ce mancam si imi strangeam toate jucariile,ca mai apoi sa adorm acolo.
Daca nu gaseam Ratzoiul,nu numai ca nu dormeam doar eu,ci nu dormea toata casa,incercand sa-mi caute jucaria.Nu ma lasam fraierita cand incercau sa-mi dea alte jucarii zicand:"lasa ca Ratzoiul vine mai tarziu"."Nuuuu nununu eu vreau Ratzoiuuuul!"
Evident ca inca de pe atunci eram cea mai dezordonata copila.Ca sa nu mai spun ca acum,pe langa faptul ca sunt dezordonata,oricat as incerca sa nu intarzi undeva,nu reuses.Chiar daca ma pregatesc cu cateva ore inainte.
Mai tarziu a urmat gradinita.Un adevarat calvar pentru educatoarele care incercau sa ma faca sa nu mai vorbesc atat de mult si sa stau si eu macar pentru un minut cu gura inchisa.Incepusem sa cunosc privirea care-mi spunea:"Mariuca!la colt!"
Nu am fost un copil care se batea sau se certa cu ceilalti.Singura mea problema era ca vorbeam prea mult.Cred ca in toate pozele de la gradinita am iesit cu gura deschisa sau gesticuland.
In ultimul an de gradinita,a trebuit sa ma mut la alta doamna invatatoare si lucrul asta ma speria groaznic.Dar incepusem sa mai prind curaj cand am aflat ca si Adelina va veni acolo.Adelina a fost prima mea prietena buna.Mi-e dor de ea si nu am mai vazut-o de foarte mult timp.
La gradinita stiu ca faceam niste cursuri de balet ( nu stiu ce cautam eu acolo) iar mai apoi am fost inscrisa la modeling,de unde inca mai am diplome si imi aduc aminte cateva prezentari.
Apoi a urmat scoala :"Da eu nu vreau la scoala!".Prima zi de scoala,prima mea colega de banca :Cristina (care este colega mea si acum).Mi se parea distractiv la inceput,mai ales ca invatatoarea ne-a spus ca ne putem aduce jucariile.Inca imi amintesc ca in prima zi trebuia sa ne spunem numele si adresa,iar un coleg la intrebarea :"tu unde locuiesti?" a raspuns :"pai..acasa?"
In timpul asta mai faceam niste cursuri de dans modern impreuna cu colegii si am participat la cateva concursuri unde evident am castigat premii. Pe profa de dansuri o chema Zoe Martin.Dar cand m-am intors acasa si am fost intrebata cum se numeste,am raspuns :Zoo Martin.
Pe la 7-10 ani probabil a fost cea mai frumoasa perioada,cu cei mai multi prieteni si cu joaca non-stop de dimineata pana seara,fara exagerare.
Mi-e dor de tot ce s-a intamplat atunci,de prieteni,de copiii din spatele blocului,de Peticel,catelul de care aveam grija,De Pufi pisoiul care a sarit de la etaj si de muuulte altele.
Acum un an am inceput o noua etapa din viata mea:Liceul.Si-mi place.Imi place al naibi de mult.
Incepusem sa fac teatru.M-a ajutat foarte mult sa inteleg anumite lucruri si sa vad lumea altfel.Sa cunosc oameni noi,poate cu aceleasi pasiuni ca ale mele.De curand m-am apucat si de fotografie si sper sa iasa ceva.
Iar acum?Acum am 17 ani!Am 17 ani si sunt fericita.Chiar daca timpul trece extraordinar de repede,fiecare clipa din viata mea inseamna ceva.Fiecare clipa contribuie ca viata mea sa fie magica.
In primii mei ani stricam absolut tot pe ce puneam mana (cum fac si acum),dar cel mai mult imi placea sa stric ce nu era al meu.Imi dadea o satisfactie extraordinara.
Aveam o metoda a mea de ma da jos din patut,asezand pernele astfel incat sa nu ma lovesc si in doi timpi si trei miscari mergeam de-a busilea pana la mama in bucatarie.
Tundeam franjurile de la fiecare carpeta pe care o gaseam in casa,caci voiam sa le coafez.
Ma bagam sub masa dupa ce mancam si imi strangeam toate jucariile,ca mai apoi sa adorm acolo.
Daca nu gaseam Ratzoiul,nu numai ca nu dormeam doar eu,ci nu dormea toata casa,incercand sa-mi caute jucaria.Nu ma lasam fraierita cand incercau sa-mi dea alte jucarii zicand:"lasa ca Ratzoiul vine mai tarziu"."Nuuuu nununu eu vreau Ratzoiuuuul!"
Evident ca inca de pe atunci eram cea mai dezordonata copila.Ca sa nu mai spun ca acum,pe langa faptul ca sunt dezordonata,oricat as incerca sa nu intarzi undeva,nu reuses.Chiar daca ma pregatesc cu cateva ore inainte.
Mai tarziu a urmat gradinita.Un adevarat calvar pentru educatoarele care incercau sa ma faca sa nu mai vorbesc atat de mult si sa stau si eu macar pentru un minut cu gura inchisa.Incepusem sa cunosc privirea care-mi spunea:"Mariuca!la colt!"
Nu am fost un copil care se batea sau se certa cu ceilalti.Singura mea problema era ca vorbeam prea mult.Cred ca in toate pozele de la gradinita am iesit cu gura deschisa sau gesticuland.
In ultimul an de gradinita,a trebuit sa ma mut la alta doamna invatatoare si lucrul asta ma speria groaznic.Dar incepusem sa mai prind curaj cand am aflat ca si Adelina va veni acolo.Adelina a fost prima mea prietena buna.Mi-e dor de ea si nu am mai vazut-o de foarte mult timp.
La gradinita stiu ca faceam niste cursuri de balet ( nu stiu ce cautam eu acolo) iar mai apoi am fost inscrisa la modeling,de unde inca mai am diplome si imi aduc aminte cateva prezentari.
Apoi a urmat scoala :"Da eu nu vreau la scoala!".Prima zi de scoala,prima mea colega de banca :Cristina (care este colega mea si acum).Mi se parea distractiv la inceput,mai ales ca invatatoarea ne-a spus ca ne putem aduce jucariile.Inca imi amintesc ca in prima zi trebuia sa ne spunem numele si adresa,iar un coleg la intrebarea :"tu unde locuiesti?" a raspuns :"pai..acasa?"
In timpul asta mai faceam niste cursuri de dans modern impreuna cu colegii si am participat la cateva concursuri unde evident am castigat premii. Pe profa de dansuri o chema Zoe Martin.Dar cand m-am intors acasa si am fost intrebata cum se numeste,am raspuns :Zoo Martin.
Pe la 7-10 ani probabil a fost cea mai frumoasa perioada,cu cei mai multi prieteni si cu joaca non-stop de dimineata pana seara,fara exagerare.
Mi-e dor de tot ce s-a intamplat atunci,de prieteni,de copiii din spatele blocului,de Peticel,catelul de care aveam grija,De Pufi pisoiul care a sarit de la etaj si de muuulte altele.
Acum un an am inceput o noua etapa din viata mea:Liceul.Si-mi place.Imi place al naibi de mult.
Incepusem sa fac teatru.M-a ajutat foarte mult sa inteleg anumite lucruri si sa vad lumea altfel.Sa cunosc oameni noi,poate cu aceleasi pasiuni ca ale mele.De curand m-am apucat si de fotografie si sper sa iasa ceva.
Iar acum?Acum am 17 ani!Am 17 ani si sunt fericita.Chiar daca timpul trece extraordinar de repede,fiecare clipa din viata mea inseamna ceva.Fiecare clipa contribuie ca viata mea sa fie magica.
la multi ani :D
RăspundeţiŞtergeresa te bucuri de fiecare clipa, sa fii sanatoasa si puternica si sa iubesti cu tot sufletul. 17 ani e cea mai frumoasa varsta :)
te pup >:D<
"ai 17, zambeste!" :)
multi inainte! foarte amuzanta copilaria ta ;)), m-ai facut sa-mi aduc aminte si de-a mea intr'un fel... si bafta cu fotografia! si mie imi place.
RăspundeţiŞtergereDeci eu vroiam sa fiu primul care iti spune la multi ani :-l :-l :-l ( ca si comment ), asta-i viata :(.
RăspundeţiŞtergereEu mai am putin timp si trec de varsta asta , si imi pare foarte rau ca trece asa repede timpul.
:-? ai fost un copil tare dragut, nici acum nu esti prea departe de cuvantul asta. :)) la gradi a fost cea mai tare perioada a mea.
La multi ani !!! :P
Toate gandurile bune pentru sufletelul tau de 17 ani !
RăspundeţiŞtergereIncerc sa-mi amintesc aceasta varsta... Frumoasa tare a fost ! Bucura-te cat poti ! :)
LA MULTI ANI!!
RăspundeţiŞtergereCu dedicatie pentru aceasta varsta, superba melodia de la Vama Veche- 17...infinit ;))
Orice ai scrie, orice ai posta, tot ma vei face sa plang intotdeauna :)) .
RăspundeţiŞtergereLa multi ani si pe blogosfera, Maria
Un "La Mulţi Ani!" întârziat şi de la mine... Frumos e la 17 ani! şi îmi place şi povestea copilăriei tale :)
RăspundeţiŞtergereLa multi ani! sanatate fericire si multa iubire iti doresc!
RăspundeţiŞtergereo saptamana placuta(scz intarzierea)
LA multi ani! >:D<
RăspundeţiŞtergerece frumos. mi-am amintit de mine cand eram mica. mai accepti un La Multi Ani! sincer, cu intarziere? :)
RăspundeţiŞtergereScuze de intarziere,la multi ani!>:D<
RăspundeţiŞtergereLMA! cu o foarte mare intarziere :D
RăspundeţiŞtergereUhmmm....cred ca am intarziat cu : La Multi Ani-ul...dar ti-l spun acum :) .. Sa fii fericita , din cate mi-am putut da eu seama in acest scurt timp ... si citind ce ai scris .. atat poezie , articolul acesta cu "viata ta" sa zicem , cat si mesajul acela prin care dai dovada de umanism .. esti o persoana deosebita si desteapta .
RăspundeţiŞtergereSI cu astea fiind spuse , Mi-am incheiat pledoaria ! :) Noapte buna , take care >:D<